Imagini Internet
23 Aprilie, an de an este
Ziua în care ni se amintește că cititul ne face bine, nu ne dăunează chiar de loc, iar publicarea de cărți se pare că încă este binevenită.
Din păcate, uneori, ne și întristăm în această zi.
Scriu întotdeauna cuvintele, Bibliotecă și Bibliotecar cu literă mare din respect pentru Instituția, Biblioteca și pentru slujitorii ei, Bibliotecarii, pentru că merită cu adevărat respect și apreciere.
Se înțelege că așa merită toți cei care, indiferent de studiile efectuate, în domeniu sau nu, dar care s-au dedicat total activității de Bibliotecar cu HAR și DĂRUIRE și NU doar pentru un loc de muncă temporar…
La început, de Ziua Bibliotecarului, 23 aprilie 2024, câteva nedumeriri:
– DE CE Ziua Bibliotecartului este neglijent sărbătorită în Biblioteca Națională a României sau nici nu se amintește sau ziua este sărbătorită la altă dată, amintindu-se, așa, în treacăt ca și în acest an, 2024 printr-o conferință, de altfel, foarte interesantă ”Ce citim despre primele biblioteci?”. Conferință-întâlnire care are loc în 25 martie ?!
– DE CE Zilele Bibliotecii Naționale fixate în luna decembrie, de vreo 2-3 ani nu mai există. Sunt unele sărbători, prin luna noiembrie care amintesc vag de Zilele BNaR… altfel, parcă desființate.
– DE CE oare Mihai Eminescu nu a fost sărbătorit niciodată la Biblioteca Națională? Nici de ziua lui, dar nici în Ziua Culturii Naționale, ZI dedicată întregii țări?! (dl. Cioroianu era chiar la o televiziune când i s-a amintit ce zi era și, zâmbind… ” a daaa… e ziua lui Eminescu…”)
Eminescu ar putea fi sărbătorit în orice Bibliotecă din România și cu atât mai mult în Biblioteca Națională a României și de 23 aprilie, Ziua Bibliotecarului!
Imagine Internet
*
De Ziua Bibliotecarului – 23 APRILIE 2024, m-am inspirat dintr-un Video în care actorul Victor Rebengiuc spune că… SUNT BĂTRÂN…
”Dragii mei, sunt bătrân, mai bătrân decât muţi dintre voi. Am mers braţ la braţ cu timpul care mi-a arătat multe lucruri. Unele bune, altele rele. Pe cele bune am învăţat să le preţuiesc, să mă bucur de ele. Pe cele rele am încercat să le schimb sau să le repar. Acolo unde nu puteam, timpul părea că le rezolvă pentru mine. Da, sunt bătrân şi ştiu că reprezint trecutul, dar e de datoria mea să vă vorbesc despre viitor… … …
Sunt bătrân. Eu nu mai am prea mult timp la dispoziţie. Dar nu timpul le rezolvă pe toate. Doar oamenii pot face asta. Voi!“.
Cam așa sună un fel de Testament măreț pentru viitorime…
Eu, încă nu am vârsta marelui actor, dar spun, copiindu-l puțin, că:
Am obosit…
”Am mers braţ la braţ cu timpul care mi-a arătat multe lucruri. Unele bune, altele rele. Pe cele bune am învăţat să le preţuiesc, să mă bucur de ele. Pe cele rele am încercat să le schimb, să le îndrept. Degeaba. NU am reușit. Și rețineți că NU timpul le rezolvă pe toate. Doar, oamenii, VOI, Bibliotecarii o puteți face pentru Biblioteca TUTUROR Românilor!”
AM OBOSIT să tot spun că…
… Biblioteca Națională a României are nevoie de numele ei pe frontispiciu,
... Biblioteca Națională a României are nevoie de un site corespunzător,
… Biblioteca Națională a României are nevoie de un Istoric cinstit expus tuturor din care să învățăm ceva,
… Biblioteca Națională a României are nevoie ca TOATE publicațiile ei să fie la dispoziția tuturor,
… Biblioteca Națională a României are nevoie ca serviciile de bază, speciale pentru o Bibliotecă de natura unei Biblioteci Științifice /Naționale să-și păstreze denumirea adecvată și NU să alegem nume pompoase ce ”din coadă au să sune!”
– Numele BNaR pe frontispiciu,
– Site corespunzător,
– Istoric adecvat pentru Biblioteca Națională,
Trei puncte slabe ale Bibliotecii noastre Naționale pe care TIMPUL nu le-a rezolvat în zeci de ani, dar nici OAMENII nu au incercat să le rezolve.
Biblioteca Națională a României ne anunță de curând că s-a lansat o nouă versiune a paginii Web oficiale a instituției.
”Cu o interfață mult mai prietenoasă, un design atractiv și o restructurare a informațiilor într-un format practic și intuitiv, noua variantă a website-ului vine în întâmpinarea vizitatorilor cu noi facilități și informații utile…”
De multe ori am scris și explicam că este nevoie de un site nou pentru BNaR.
Site-ul de acum chiar arată bine.
Dar, nu este totul ca site-ul unei instituții să arate bine.
Trebuie ca informațiile primite de pe site să fie corecte și reprezentative pentru instituție.
De mult am observat la oamenii Bibliotecii noastre Naționale plăcerea de a ieși în evidență prin cuvinte răsunătoare. Am scris și asta de multe ori pentru că nu prin cuvinte pompoase iese în evidență importanța sau NU. Cuvintele trebuie să exprime cu adevărat calitățile Bibliotecii Naționale a Românilor.
Degeaba Istoricul Bibliotecii Naționale apare atât de frumos în noul site. Chiar merită felicitări IT-stul.
Dar, conținutul Istoricului BNaR este dezastruos! Evident că nu IT-istul e de vină.
Istoricul prezentat deși așteptat atât de mulți ani, are foarte multe lipsuri, perioade întregi și importante NU sunt menționate.
Din neștiință sau intenționat?! Oricum ar fi, este un mare rău adus Bibliotecii noastre Naționale.
A se înțelege că Biblioteca Națională nu este numai a Bibliotecarilor ei, ea este Biblioteca tuturor Românilor!
Cel mai mare rău este că sunt date despre istoria tumultoasă a Bibliotecii noastre Naționale identice cu datele din Istoricul Bibliotecii Metropolitane. Istoricul Bibliotecii Metropolitate este detaliat de parcă istoricul de pe site – BNaR ar fi parte din Biblioteca Bucureștilor.
Oameni buni, treziți-vă! Biblioteca Metropolitană este urmașa Bibliotecii Capitalei înființată în anul1935… ”Primăria Municipiului Bucureşti ÎNFIINŢEAZĂ Biblioteca Municipiului Bucureşti, instituţie care funcţionează până în prezent. (… înființează și NU – Re-înființează!) Dovadă de netăgăduit că BMB a fost înființată în anul 1935 pentru prima dată apare chiar în Istoricul fals prezentat când se scrie despre întrunirea unui Comitet organizatoric(?!)pentru Biblioteca Municipală Bucureşti: I.Anestin, Pompiliu Constantinescu, Gheorghe Cardaş, Mircea Ştefănescu şi Victor Ioan Popa… cu desemnarea primului director în persoana lui Pompiliu Constantinescu intre anii 1935- 1938. Nici una dintre aceste personalități nu vorbește despre vreo continuitate a Bibliotecii Bucureștilor… Sau de ce niciodată în istoricul BMB nu se amintește despre funcția de Depozit legal, funție esențială pentru Biblioteca Statului și îndeplinită permanent de la înființare, din octombrie 1836 de către Biblioteca Națională – Biblioteca Statului – funcție pe care, evident, Biblioteca Capitalei nu a îndeplinit-o niciodată…
Biblioteca Metropolitană să fie mândră cu realizările ei de după anul 1935 și până astăzi pentru că are cu ce se mândri, dar este nedemn să-ți însușești istoricul unei alte biblioteci. Cum să te crezi ce nu ești?! Cui folosește?!
NU SE POATE CA DOUĂ BIBLIOTECI ALE ROMÂNIEI SĂ AIBĂ ACELAȘI ISTORIC.
ȘI aici suntem unici sau ”unicat” ca să fie un cuvânt de bibliotecă!?
Apoi, Istoricul prezentat pe noul site al BNaR are niște greșeli vizibile:
– Se scrie Perioada 1901 – 1955 și în interiorul paginei apare 1901-1956. Anul 1956 este importnat numai pentru că atunci BCS a primit si localul – ”Așezămintele I.C.Brătianu”. Atât! Aici nu își are locul menționarea anului 1956. Se trece atât de ușor peste marea nedreptate care i s-a făcut Bibliotecii Statului, cu politicienii de atunci, lipsindu-le ca și celor de astăzi de multe însușiri care prin funcțiile lor au hotărât să închidă singura bibliotecă pentru popor și asta pentru 54 de ani până în anul 1955. DE CE nu ar fi cunoscuți cei care au făcut rău BCS și implicit României, atunci, în anul 1901 când au desființat Biblioteca Statului pe motive închipuite? Iar măsluim istoria? Și ce nu ne convine nu scriem? Adaug ca foarte important că Biblioteca a purtat numele de Națională până în 23 octombrie 1864. Atunci, prin „Regulamentul pentru bibliotecile publice” emis de Nicolae Kreţulescu, domnitorul Al. Ioan Cuza schimbă denumirea Bibliotecii Naţionale în Biblioteca Centrală a Statului, adică într-un cuvânt mult mai firesc, Biblioteca Țării!
– Se scrie pe site: ”Încorporarea Bibliotecii Centrale a Statului în Biblioteca Academiei a însemnat… ” NU, NU a fost vorba de încorporarea Bibliotecii Centrale a Statului în Biblioteca Academiei … a fost vorba de încorporarea publicațiilor BCS… E cu totul altceva! După cum preluarea funcțiilor era ceva normal. Unde să rămână?! Era ceva normal ca Biblioteca Academiei să îndeplinească și anumite funcții de Bibliotecaă Națională, doar că nu le putea duce pe toate, după cum s-a dovedit. Asta era de arătat.
– Perioada post 1956 scrie pe site BNaR. De ce post? Cuvântul după nu (ne) sună bine? Și este GREȘIT! Biblioteca a funcționat între 1955 – 1957 în sediul Palatului de Justiție și NU începând cu anul 1956. Repet, anul 1956 este numai ca referință pentru că BCS a obținut și o parte din clădirea”Așezămintele I.C.Brătianu”.
– Foarte grav și până la urmă jignitor pentru Biblioteca Națională este că în 4 pagini este un istoric al clădirii Așezămintelor Brătianu căpătate parțial de BCS în anul 1956. Acolo au funcționat departamentele de Artă, Muzică și o sală superbă denumită: ”Beletristică universală”. TOT istoricul Bibliotecii noastre Naționale pentru 176 de ani (de la înființare, 1836 și până în aprilie 2012, cu noul sediu) este prins în 6 pagini, față de istoricul uni clădiri, Așezămintele Brătianu cuprinse în 4 pagini. Nici Fundația, nici expozitiile de carte sub egida ”Așezămintele I.C. Brătianu” nu au legătură cu BCS- BNaR. Doar că din anul 1956 aici au funcționat o parte din serviciile BCS. Să fie foarte clar sunt 4 pagini interesante, dar este de neînțeles discrepanța dintre numărul mic de pagini acordate Istoricului Bibliotecii Naționale și istoricul unei clădiri din București, fie ea și oamenii ei, de lăudat. Această descriere nu aici își avea locul. După cum și Biblioteca Batthyaneum este descrisă în 5 pagini! – iar Istoricul Bibliotecii Naționale este prezentat în 4 pagini, cu fotografii cu tot!
– Se mai scrie insidios că ”Ministerul Culturii decide transformarea construcției în centru cultural și bibliotecă națională”. Cum să apară fraza asta mizerabilă pe site BNaR? Banii alocați acestei construcții au fost acordați NUMAI pentru construcția Bibliotecii Naționale a României. S-a încercat cu ani în urmă să i se dea numele de Mall!!! Atâtea articole au fost pe tema aceasta în ziare și se lămurise… https://www.dollo.ro/2012/03/cu-cat-ne-a-botezat-samsung-biblioteca-nationala/
Tot insidios s-a stabilit în această clădire dedicată BNaR, după anul 2012, chiar Ministerul Culturii, apoi, OSIM, nu știu ce Asociații… tot urât, dar să scrii tu o anomalie debitată de unii, cu anumite interese?! Foarte curios!
Nici acum în anul 2024, Biblioteca noastră Națională nu are parte de un Istoric corect. NU, înfrumusețat, doar un Istoric corect! Noul site al BNaR ne prezintă un istoric părtinitor, cu multe greșeli de date istorice, prin ignorarea unor perioade importante din istoria BNaR. Regretabil, mai ales acum când la conducerea Bibliotecii este un istoric român. Practic, Biblioteca Națională și de data aceasta, pe un site nou are parte de un Istoric incomplet, mutilat, pe alocuri fals.
Un Istoric prezentat aici în iunie 2014… degeaba!
– Între anii 1864 – 1901, Biblioteca Centrală a Statului a îndeplinit funcțiile majore ale unei biblioteci naţionale. Nu era important de trecut în Istoricul BNaR?
– Să nu se prezinte în acest Istoric personalitatea fostului Director Angela Popescu-Brădiceni?! BCS = Biblioteca Națională de azi a fost Prima în toate după anii ‘60, în țară și peste hotare până în anul 1990 și chiar si apoi, cel puțin, timp de 10 ani Biblioteca a trăit din realizările trecute. Prin conducerea Angelei Popescu-Brădiceni la BCS, BIBLIOTECA din România era apreciată și respectată. Delegația română la întâlnirile internaționale dintre biblioteci era așteptată cu aplauze. Chiar așa era. Delegația română a întârziat la o astfel de întâlnire, iar la apariția ei în a 2-a zi a Consfătuirii au fost ropote de aplauze… Ideile, propunerile conducerii BCS erau apreciate și acceptate, cu toată ostilitatea din partea Uniunii Sovietice. Angela Popescu Brădiceni, absolventă de limba italiană a Universității București, un adevărat om de cultură român care iubea Biblioteca și până la urmă, țara, reușea să domine ședințele și să se aprobe mai toate ideile ei. Specialiștii din Europa o apreciau și o respectau. După 1990, alungată pe nedrept de unii dintre subalternii care-și doreau funcții de șefi, și-a acceptat situația cu stoicism. Dar și așa a fost invitată la o întrunire internațională în toamna anului 1990, ca fost director. S-a răspuns că nefiind director nu mai putea participa și s-a transmis numele directorului BNaR ales în decembrie 1989. Deși se știau evenimentele din țara noastră și toate țările Europei ne erau alături, totuși în cazul acesta, răspunsul a fost că se dorea să vină la întrunire NUMAI Angela Popescu-Brădiceni. După revoluția din decembrie 1989 a fost invitată la Ziua Națională a SUA din anul 1990, fără ca noul director al BNaR să fie invitat. Angela Popescu – Brădiceni a revoluționat, efectiv, biblioteconomia românească. După cei 34 de ani de construcție a unei instituții de importanță națională (1955- 1989) și alți 10 ani, cel puțin, după decembrie 1989, BNaR a funcționat după realizările fostului adevărat și singur Director al Bibliotecii noastre Naționale, Angela Popescu-Brădiceni. După 1990, Biblioteca Națională nu a mai avut un director corespunzător, nici de valoarea directorului dinaintea Revoluției române din 1989, nici să se remarce altfel.
Am mai scris și altădată, oare nu merită acest Director al BNaR să aibă numele pe una din sălile de lectură?! Merită!
Cine să o facă dacă nu OAMENII Bibliotecii!? VOI!
În articolul următor să citim atent Istoricul BCS = BNaR prezentat într-un Interviu de Angela Popescu Brădiceni, să reținem datele cu exactitate și să le folosim! 23 Aprilie. Ziua Bibliotecarului din România!
Poate îndreptăm și datele eronate din Istoricul prezentat pe site – BNaR, în aprilie 2024!
Interviul din articolul următor, Interviu de colecție (ziarul ”Adevărul”) acordat acum douăzeci de ani – anul 2004 de către fostul Director BCS – singurul și adevărat Director al Bibliotecii tuturor Românilor, Angela Popescu – Brădiceni.
– Să nu se prezinte în Istoricul BNaR momentul iunie 2002?
Anul 2002 este din nou momentul de cotitură din istoria Bibliotecii Naționale. Exact ca și decidenţii români din anul 1901, în iunie 2002, Biblioteca Națională era gata-gata să fie desființată de chiar Partidul de Guvernământ. Și dacă se întâmpla, de data aceasta, era pe veci desființată. Exact ca în anul 1901, în vara anului 2002, prin HG nr. 578/13.06.2002 se prevedea ca sediul Bibliotecii Naționale a României, din Bulevardul Unirii nr. 22 să fie dat Guvernului României, iar publicațiile duse în containere la Popești-Leordeni, bibliotecarii împrăștiați sau treaba lor… Planurile Guvernului din 2002 au fost date peste cap de Vali Constantinescu care a prezentat cotidianului „Adevărul” un material prin care arăta intențiile Guvernului. Asta se întâmpla după ce timp de două săptămâni de după 13 iunie 2002 nimeni nu mai lucra în Biblioteca Națională. Se discuta despre Hotărârea ucigașă care desființa tot, instituție, bibliotecari, publicații, tot, tot. Materialul prezentat de Vali Constantinescu în 27 iunie 2002 redacției ziarului ”Adevărul” a făcut ca Hotărârea ucigașă sa cadă prin apariția primului articol scris de Cristina Modreanu în 29 iunie 2002 după relatările lui Vali Constantinescu.
NUMAI DUPĂ 29 iunie 2002 au fost acțiuni sindicale, ieșiri în stradă ale bibliotecarilor, au vorbit și câțiva intelectuali români (nu mi-l amintesc pe istoricul Cioroianu printre acei intelectuali), etc.
Directorilor Bibliotecii Naționale din anul 2002, Șefii de serviciu sau departamente, în general bibliotecarilor li se părea straniu ce voia să facă Vali Constantinescu.
Să anunțe presa? Vai, nu! Așa se explică refuzul tuturor de a se forma o delegație și să meargă cu toții la redacția ”Adevărului” unde Vali Constantinescu fixase întâlnirea de joi 27 iunie 2002. Mirarea este, însă, cum doamna Codruța de Hillerin – Director adjunct al Bibliotecii Naționale a României, între anii 1998-2002, nu scrie în revista Bibliotecii Naționale a României, nr. 47-48, pag.266-268 despre aceasta și generalizează… cât de mult generalizează… Și ușor, fără vreo scuză, doamna de Hillerin uită de întrevederea cu Vali Constantinescu din biroul directorial cînd i s-a prezentat materialul pentru ziarul ”Adevărul” și pe care l-a aprobat imediat. L-a chemat pe Victor Duțescu și i-a spus să o însoțească la redacția ziarului unde era așteptată. Acesta, avea răspunsul pregătit, prin ridicare din umeri – gest obișnuit la el când mai sărea și din mătreața-i existentă mereu pe tricou – ”NU merg, doamna director pentru ca România nu este Stat de Drept!” (haha, dacă nu ar fi de plâns…). Degeaba i-a spus doamna director că e vorba și de ”casa” lui… Vali Constantinescu s-a prezentat la Departamentul ”Cultură” – ziarul ”Adevărul” însoțită numai de soțul ei. Colegilor de breaslă le era frică. DE CE? DE CINE?
Doamna de Hillerin nu spune Adevărul în revista BNaR. Se înțelege că face asta pentru memoria prietenului Dan Erceanu, dar să spui asemenea cuvinte când știai exact situația este foarte urât: ”La aflarea acestei vești, toți bibliotecarii Bibliotecii Naționale au început să își manifeste nemulțumirea prin proteste și declarații în presă și audiovizual. Conducerea instituției a făcut memorii către toate forurile statului, a înmânat scrisori principalelor organisme internaționale și ambasade. Toată presa a fost alături de BNaR, toate uniunile de creație, toți intelectualii de seamă ai României… Dan Erceanu a ieșit din nou la luptă, prin confruntări directe cu reprezentanți ai Ministerului… Datorită revoltei bibliotecarilor și a celor care i-au sprijinit, guvernul a renunțat să mai întreprindă ceva în legătură cu clădirea Bibliotecii Naționale…”
Măcar de s-ar fi spus și atât: Vali Constantinescu, Vicepreședinte a Asociației Bibliotecarilor din BNaR împreună cu bibliotecarii... …. Dar, toți bibliotecarii?! Toți tremurau și nu știau ce să facă… Erau buimaci (de frică), se plimbau dintr-un birou în altul și se văitau! Asta era starea!
Ajunsă la redacția ziarului ”Adevărul”, doamna Cristina Modreanu s-a mirat că eram doar eu împreună cu soțul meu și nu mai era NICI UN BIBLIOTECAR!
Aveau ocazia să-și manifeste nemulțumirea dar NU au făcut-o!
Respectați Adevărul, Oamenilor, Voi!
Iată ce ne spune Mihai Eminescu: ”Este o chestiune de demnitate omenească să spui ADEVĂRUL si se înjosește cel ce-și ascunde gândurile ori spune ceea ce în adevăr nu gândește”.
”Cel mai mare păcat al omului este frica, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte ADEVĂRUL”.
”Fără muncă nu există bunăstare, fără ADEVĂR nu există cultură”.
La aflarea HG nr. 578/13.06.2002 care prevedea ca sediul Bibliotecii Naționale a României, din Bulevardul Unirii nr. 22 să fie dat Guvernului României nici un bibliotecar nu făcea nimic!!! Nici unul nu a reacționat în vreun fel și asta timp de două săptămâni! Bibliotecarii se văitau că nu vor mai avea serviciu și se întrebau ce vor face?! Așteptau un imbold din partea Conducerii BNaR care nu a venit niciodată. Conducera BNaR NU voia să supere Guvernul și aștepta… Era tăcere totală. Toți știau, probabil, mai mult decât știa sărmana Vali Constantinescu care a fost pedepsită pentru că ”nu s-a astâmpărat” (cuvintele unora ”deștepți” la adresa ei)
Toate acțiunile bibliotecarilor au fost DUPĂ,
să fie foarte clar că, NUMAI DUPĂ apariția articolului din ”Adevărul” au fost acțiunile bibliotecarilor, sindicatelor, etc., etc. cu tot ce scrie doamna de Hillerin în articolul din revista BNaR.
Doamna de Hillerin a fost de acord cu materialul lui Vali Constantinescu pentru a fi prezentat redacției ”Adevărul”. Abia după aceea, bibliotecarii s-au trezit sau li s-a dat voie… nici eu nu știu ce să mai spun față de cum au evoluat lucrurile și se prezintă și astăzi după 22 de ani. Poate era mai bine să ne resemnăm cu toții?! Nu știu nici azi să răspund la această întrebare. Se pare că am făcut un mare rău, menținera instituției de importanță națională pe care unii o voiau desființată printr-o Hotărâre de Guvern, Biblioteca Națională a României!
Era bine să nu fi scris pentru ”Adevărul”,
Era bine să nu anunț toate bibliotecile din țară să ne ajute prin demonstrații stradale (toate bibliotecile țării au răspuns cu DA, excepție a făcut Biblioteca din Târgu Mureș),
Era bine să nu scriu Cererea de permitere a unei greve stradale înregistrată la Primăria Capitalei (tot sub semnătura lui Vali Constantinescu s-a înregistrat).
Atunci instituția Biblioteca Națională a României ar fi avut soarta Bibliotecii Pedagogice desființată definitv în anul 2014!
Ion Dan Erceanu a apărut la GDS si prin alte părți DUPĂ ce sediul din Bdul Unirii rămăsese al Bibliotecii, când HG din 13 iunie 2002 se abrogase… După ce Hotărârea a fost abrogată au urmat și cererile directorilor BNaR de a nu preda construcția RAPPS-ului. Guvernul României din anul 2002 a oprit construcția sediului BNaR din Bulevardul Unirii sub conducerea Bibliotecii de atunci, dând-o la RAPPS, pedepsindu-ne astfel pe noi, toți românii.
Ion Dan Erceanu NU a fost pedepsit pentru acțiunile de stradă ale bibliotecrilor din BNaR, din iunie 2002 la care nu a partcipat (să rămânem doar la atât). Altele au fost motivele, drepte sau nedrepte, dar nu pentru acțiunea din iunie 2002.
De 22 de ani mă întreb cum nici un bibliotecar nu are Curajul, Cinstea să recunoască cum a fost?! Nimeni?
Ne place peste tot, pe toate rețelele de socializare să dăm citate despre Morală, Adevăr, Cinste, să ne dăm toți credincioși, creștini, iubitpri ai li Hristos, dar când vine vorba de ceva concret, tăcem mâlc. Se zice că înainte de 1989 era comunismul care ne-a învățat mincinoși sau să ne ”ascundem” în vreun fel, de teamă, dar în 22 de ani, perioadă de Libertate și cu Dreptul la liberă exprimare de ce TĂCEM?
De ce Mirela, Rodica, Stefania, Florence, Aurelia, Liliana, Iulia, Mihaela, Tabita, Letiția, Lumința, Elena, Delia, Corina, și alții mulți care știți Adevărul, DE CE tăceți deși știți?
Timid, acum câțiva ani, singur, Dan Matei a spus într-o postare pe BIBLIOS (Lista de discuții a bibliotecarilor din România) că a fost așa cum am scris…
”Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! (Mat. 22:21). Asta însemnând (ne spune Biblia) a da fiecăruia ce-i al lui!
TOȚI DIRECTORII DE DUPĂ IUNIE 2002 TREBUIE SĂ ȘTIE CA NU AR MAI FI AJUNS LA CONDUCEREA BIBLIOTECII NAȚIONALE DACĂ NU ERA ACȚIUNEA CURAJOASĂ A LUI VALI CONSTANTINESCU.
DACĂ VALI CONSTANTINESCU NU ATENȚIONA REDACȚIA ZIARULUI ”ADEVĂRUL” ÎN 27 IUNIE 2002 DESPRE DECIZIILE GUVERNULUI PSD, ATUNCI, PRIN HOTĂRÂREA 578/13.06.2002 SE DESFIINȚA DEFINITV, BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI!
Repet, dacă nu era acțiunea curajoasă a lui Vali Constantinescu, instituția BNaR ar fi avut aceeași soartă ca Biblioteca Pedagogică desființată odios în anul 2014.
Nimeni nu mai vorbește de acest act impardonabil al decidenților români care în secolul 21 desființează Biblioteci!
Fotografia de mai jos cu primul articol din 29 iunie 2002, articol scris de Cristina Modreanu, dar cu multe citate din materialul prezentat de Vali Constantinescu
O clădire oarbă, acesta este sediul nou al Bibliotecii Naționale a Românilor – sediu dat în folosință în anul 2012! Au trecut 12 ani!
– Un site nou pentru o instituți oarbă!
Alături de un Istoric ciuntit, super-super micșorat în date și nume și chiar cu falsuri, aș mai adăuga că alături de o ”față” nouă a Bibliotecii Naționale, acest site,
măcar, acum, la peste 12 ani de la darea în funcțiune a unui nou sediu pentru Prima Bibliotecă a Țării era potrivit să aibă și ea, în sfârșit, numele trecut pe frontispiciu.
Scuzele că NU conducerea BNaR este răspunzătoare cu aceasta nu interesează pe nimeni.
Ce au făcut pentru asta toți directorii BNaR de după 2012 și până acum?
Nimic!
Nu au vrut să supere ca să nu își pierdă ”scaunul” – și toți l-au și pierdut cu tot servilismul.
(Niște doamne inimoase din România noastră au ”construit” un spital DACĂ au dorit, DACĂ le-a păsat… – acesta este un ultim exemplu știut de o țară întreagă pentru o acțiune cu DACĂ VREI, POȚI! Sunt multe exemple chiar de pe la alte biblioteci din țară care au făcut minuni DACĂ le-a păsat!).
Spuneam, glumeț-dureros că în 12 ani putea fi numele Bibliotecii pe frontispiciu și dacă se realiza câte o literă într-o lună, acum spun că cele 28 litere cu numele: BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
se puteau realiza în 2 ani, iar în anul următor deja aveam numele luminos pe frontispiciul clădirii și pe vecie. Era drept, era corect. Era de mândrie! Nu este un naționalism deșănțat, absolut de loc. Este ceva firesc, cinstit, benefic, dorit nu numai de Bibliotecari, ci de toți românii.
Cum să vii trei ani la muncă șef, director, manager(?!) sau chiar ca Bibliotecar în BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, într-o clădire cu numele SAMSUNG? – treceați la tejghea pentru vânzarea unor obiecte Samsung?
Câți bani s-au luat pentru asta? Cine i-a luat? În nici un caz nu a zăcut acolo numele SAMSUNG fără o compensație majoră pe undeva, pentru cineva…
”… m-a revoltat o imagine din Bucureşti, interpretată de două turiste britanice, fără intenţie, în defavoarea mea, ca român. Anume, priveam către noua clădire de sticlă devenită sediul Bibliotecii Naţionale a României din Piaţa Unirii, în care statul a investit câteva zeci de milioane de euro. Pe faţada principală, vizibilă probabil şi din avion, nu scrie, cum te-ai aştepta, “Biblioteca Naţională”, ci… “SAMSUNG”. Englezoaicele tocmai admirau şi ele clădirea, în trecere, spunând: “Vezi ce frumos sediu are Samsung în Bucureşti? Au câştigat enorm de pe urma telefoanelor inteligente, i-au depăşit pe americani”. Vasăzică, turiştii străini cred, după toate aparenţele, că una dintre cele mai importante instituţii culturale ale Bucureştiului, Biblioteca, este sediul unei corporaţii străine.” – Ion Popescu Longin ”Formula AS”
A se citi pe lateralul firmei SAMSUNG, data de 23 aprilie 2012! – Inaugurarea… Samsung?! – ce rușine!
*
Azi, în aprilie 2024,
- Numărul publicațiilor BNaR apare pe noul site ca-ntr-o tragere LOTO, de 9.500.000 Unități Bibliografice.
Explicații pe undeva?
Erau spre 13.000.000 UB în 1990. Nu au mai crescut în 30 de ani?!
Ce reprezintă această cifră, 9.500.000?
– Publicaţiile Bibliotecii Naţionale a României – după o statistică din anii 2008-2009 :
1. Fonduri destructurate: 8.750.584 UB
2. Fond curent: sediul central, Academiei şi Artă-Muzică: 950.559
3. Colecţii Speciale: 359.794
4. Periodice: curente – 403.619 şi vechi – 8.416
5. Săli lectură, referinţe, cabinet bibliologic: 19.909
6. Schimb: 8.538
7. RNP: 45.453
8. DL: 1.859.692 (carte: 825.381, periodice: 978.550, teze: 55.761)
TOTAL: 12.406.564 UB
- Filiala Batthyaneum din Alba Iulia : 115.992
- Filiala Omnia: 25.419
TOTAL GENERAL: 12.547.975 UB
De unde apare astăzi cifra de 9.500.000 UB? Ce sunt ele? Sunt la dispoziția utilizatorilor toate aceste milioane?
V-ați uitat pe alte site-uri de Biblioteci?
Apare numărul total de UB și anual câte intrări de publicații au fost.
An de an… An de an…
Un singur exemplu lăudabil, dar multe biblioteci mari din România prezintă situația în acest mod corect: https://www.bcucluj.ro/ro/despre-noi/prelucrarea-colec%C5%A3iilor-catalogare-%C5%9Fi-clasificare
Biblioteca în cifre.
Activitatea bibliotecii în anul 2023:
Total fond existent: 4.064.922 vol.
Intrări în cursul anului 2023: 68.290 vol.
Locuri în sălile de lectură: 1.914
Calculatoare (PC) pentru utilizatori: 133
Total utilizatori înscrişi: 116.325
Utilizatori înscrişi în anul 2023: 8.777
Utilizatori activi: 21.072
Tranzacţii de împrumut individual în 2023: 169.991 vol. din care:
- cărţi: 151.835 vol.
- periodice: 18.156 vol.
Tranzacţii de referinţe virtuale: 7.036
Vizite la bibliotecă: 219.113
Vizite virtuale la resursele din reţea ale bibliotecii: 5.481.202
Statistica completă privind activitatea bibliotecii în anul 2023 o puteţi accesa aici.
Prezintă și Biblioteca Națională o asemenea situație?!
– Book-A-Book is a project which brings library search in the age of instant information availability./ Book-A-Book este un proiect care aduce căutarea în biblioteci în era disponibilității instantanee a informațiilor.
Câte cărți găsim aici? Sunt toate UB-urile din Catalogul Tradițional al BNaR ?
– Periodicele BNaR din Catalogul Tradițional si on-line unde se văd?
Unde? Câte sunt? An de an…
– Organigrama Bibliotecii Naționale a României nu seamănă de loc cu ceea ar trebui să fie o redare grafică cu detaliile unor servicii, compartimente dintr-o Bibliotecă și mai cu seamă detaliile legate de compartimentele unei Biblioteci Naționale.
– Direcțiune??? Direcție se spune în limba română! DE CE un termen învechit pe un site nou (secolul 21) al unei instituții de Cultură? Într-o discuție amicală, poate, își are locul cuvântul Direcțiune, dar pe site – Biblioteca Națională?
– Un serviciu de bază al oricărei Biblioteci Naționale Catalogarea – Clasificarea este ca și dispărut de pe site BNaR. În schimb la loc de cinste apare escrocheria Fișiere de autoritate. Tot catalogatorii și clasificatorii fac și Indexarea publicațiilor prin cerințele Rameau = Lives.ro
Spun că este escrocherie pentru că a fost dat ca o sinecură la un moment dat pentru cineva cu funcție înainte de 1989 și după ce s-a uitat… trebuia să-și recapete privilegiile. Lives-ro este, de fapt, o copie a Ghidul de indexare Rameau – Franța. Am spus-o de atâtea ori, degeaba… Apoi, mulți habar nu aveau ce este, iar ”modernilor” li se părea că este ceva nou… NU este nimic nou doar o îngreunare a muncii clasificatorilor. NU este o creație românească! Este o traducere a operei francezilor și trecută pe site ca și cum ar fi ceva românesc. Este COPY – PASTE! La francezi sunt zeci de volume cu Rameau care este adus la zi, an de an. Cum, spuneam, la noi s-au tradus două volume date de francezi, prin 2006-2007 (nu îmi amintesc exact anul) și acelea au rămas. Mai îmbunătățește cineva Lives-ro, îl aduce cineva, an de an, la zi?! Pe ce bază? Am creat și noi niște volume Lives-ro? NU! Pentru asta ar trebui o ”armată” de oameni care să rezolve… Oricum, ar fi inutil!
INDEX CZU – creația autohtonă, a bibliotecarilor din Biblioteca Națională și din Biblioteca Centrală Universitară București, un real ajutor pentru clasificatori nu apare pe site BNaR. Oare, de ce? Este o rușine pentru că este un instrumentar românesc, desigur.
Cei 48.526 de termeni al ediţiei medii CZU au apărut în 2 iunie 2011 într-un Index de specialitate. Ediţia medie internaţionalǎ în limba românǎ a CZU cuprinde aproximativ 70.000 de intrări, iar numărul de aproape 50.000 de indecși înseamnă un ajutor imens pentru clasificatori. Specialiștii știu despre ce este vorba și ce mult înseamnă pentru 70.000 intrări în două volume CZU și 50.000 indecși într-un Index de termeni! Un ajutor imens! Dar, cine să vadă?!
Însuși marele Ion Bianu a trecut la sistemul de claisificare Melvil Dewey pentru universalitate, potrivit pentru o mare bibliotecă științifică. Biblioteca Academiei folosea între 1908-1915 Catalogare pe materii după modelul lui Otto Hartwig de la Universitatea din Halle din anul 1888 – tot un RAMEAU – Lives -ro avant la lettre… până s-a realizat ineficiența clasificării prin cuvinte (pe materii). Dacă Biblioteca Academiei ca și Biblioteca Națională a Franței, de altfel, au rămas amândouă tot la sitemul Dewey, asta e altceva, dar este vorba tot de sistemul clasificării prin cifre care este de bază pentru o Bibliotecă Științifică. Iar, după anul 1998, cred că și Biblioteca Academiei a trecut la CZU.
Ce frumos apare pe site BCU: https://www.bcub.ro/serviciul-catalogare-indexare/:
”Serviciul Catalogare. Indexare are ca principal obiectiv alcătuirea unei baze de date bibliografice unitare, în vederea înlesnirii accesului liber şi a schimbului internaţional de informaţie şi cunoaştere, prin catalogarea, clasificarea şi indexarea în sistem informatizat a tuturor tipurilor de resurse monografice intrate în Unitatea Centrală şi în bibliotecile filiale, conform normelor şi standardelor internaţionale. Serviciul se ocupă, concomitent, și de îmbogăţirea, întreţinerea și actualizarea fişierelor de autoritate pentru descriptori, autori, nume de persoane, colectivităţi”
Și toate celelalte mari Biblioteci ale României nu au fugit de cuvintele Catalogare și Clasificare chiar dacă se folosec de descriptori, ș.a.m.d
Numai Biblioteca Națională se vrea ALTFEL!
Cum spuneam… ”ce din coadă au să sune… ”
– Am obosit să spun și despre publicațiile Fondului așa zis Secret pe timpul comuniștilor – notat de Bibliotecă cu ”S” sau litera ”a”.
Publicațiile Fondului ”S” au ajuns în depozitele BNaR după 1990. Perfect! Dar nu sunt prinse în nici un Catalog. NU se pot găsi în Catalog, nu se știe că ar exista o anumită carte. Aceasta deoarece Catalogul tradițional cu cărți – Fond ”S” a fost aruncat înainte ca fișele să fie puse în Catalogul general sau să fie copiate. Book-A-Book nu exista în 1990. Aceasta se putea rezolva atunci numai cu o Reconversie corect făcută între Carte și fișa din Catalogul Topografic (dispărut și el). Am scris, am explicat, degeaba!
– Câteva cuvinte despre publicațiile care au stat zeci de ani prin diverse depozite, în condiții improprii și apoi zăcând în pachete încă 12 ani și în noul sediu, iar acum BNaR a demarat procesul de desprăfuire, decontaminare a publicațiilor, triere apoi urmează și prelucrarea biblioteconomică, aranjarea la raft.
– Se scrie că este vorba de publicații, în majoritate din secolul XX. Fals! Cine poate spune asta privind o grămadă uriașă de publicații?! NU se știe! Sunt împachetate și neprelucrate! NU au cote, numar de inventar, etc, atunci cum putem spune din ce perioada sunt?
– Cum se va face transportul până la sediul din Măgurele?La numărătoare, la kilograme? Din moment ce nu sunt prelucrate?!?! Eu sunt convinsă că în acest mod vor dispărea multe cărți de valoare.
Vin cu un exemplu trăit:
bibliotecarii din BNaR lucrau cu ani în urmă, prin 2003-2004, în subsolul Casei Poporului unde erau depozitate circa 3 milioane publicații. Într-o încăpere plină de praf, foarte întunecată, ici-colo câte un bec, fără apă de spălat pe mâini… a fost o muncă cumplită pentru unii dintre bibliotecarii BNaR și probabil degeaba… Ștergeam de praf publicațiile din niște pachete vechi din care curgea o mizerie strânsă de ani întregi.
Treceam titlurile pe borderouri și ne dădeam seama că unele publicații erau extraordinar de importante – cărți și reviste, ziare – ani vechi, anul 1800 sau peste… Pe lână bibliotecari erau și niște ajutoare străine… persoane din Armată, pensionari, chiar nu știu exact de unde au venit… Fosta directie știe sigur! De acolo, la sfârșitul zilei de muncă, mulți plecau cu sacoșe pline de publicații. Unii spuneau că vor sa citească și le vor aduce a doua zi, alții nu se mai oboseau să spună ceva…
Totul era făcut haotic, fără nici o grijă față de sănătatea bibliotecarilor sau grija pentru cărți. Așa au dispărut volume valoroase pe care unii le-au și văzut ulterior prin Anticariate… iubitorii de Carte!
Proiectul BNaR împreună cu Asociația ”Free Miorița” este de apreciat și are mare importanță pentru patrimoniul scris al României, dar, mie, pe alocuri, mi se pare tot haotic…
Cum să cred că totul va fi bine când scrii aiurea că in ”majoritate sunt publicații din secolul XX”.
S-a explicat în mare despre ce este vorba, dar cum se vor apăra publicațiile BNaR…
https://www.facebook.com/profile/100064836452403/search/?q=proiect%20miorita
Îmi amintesc că după focul din luna mai 2007, din noul sediu al BNaR, la căutarea printre rămășițele focului am zărit documente și mai noi si mai vechi de anul 1800… …
Acest Proiect actual trebuia să aibă loc în incinta Bibliotecii – era spatiu destul pentru amenajarea unor încăperi pentru această operațiune. Așa ar fi în siguranță totală publicațiile sărmanei Biblioteci Naționale.
Dar, peste tot există vorba veche care i-a distrus pe români: ”merge și așa…”
NU merge și așa… Oamenilor! Voi trebuie să rezolvați acum.
Puteți! Numai să vreți!
Vali Constantinescu
În loc de firmă luminoasă pe frontispiciu, ”însemnele” Bibliotecii Naționale a României, pe jos, pe trotuar… Așa le place celor din Ministerul Culturii să scrie – însemne… M-a întrebat un secretar de stat dacă sunt mulțumită de numele Bibliotecii Naționale. De parcă ar fi trebuit să fie cineva mulțumit… NU, nu acolo sunt de dorit ”însemnele” unei asemenea instituții a României.
RATB m-a ascultat încă din 2012 când la cererea mea a numit stația RATB cu numele BNaR – propunere pe care am făcut-o mai întâi Conducerii – BNaR chiar în 23 aprilie 2012, dar li s-a părut ceva jignitor, probabil. Tipic, românesc! După un timp am făcut eu Cererea către RATB. Foare plăcut apărea pe display-urile atuobuzelor numele Bibliotecii, când mai era și sonor, îi auzeam, uneori, pe copii… ”mama, aici este Biblioteca Națională…” – o echilibrare la ce ziceau englezoaicele zărind numele Samsung pe clădirea Bibliotecii Naționale!
(Am notat Imaginile din Internet, restul sunt fotografii care îmi aparțin)
Blog de Viață 2018 
Deși un fel de blasfemie, Samsung nu este numele bibliotecii. Cred că au închiriat spațiul acela foarte vizibil pentru reclamă vizând niște lovele.🙃
LikeLike
Cam la fel rezultă și din pagina Dolo. Însă arată că existau și alte maniere de abordare.
LikeLike