Vietnam

20 octombrie – Ziua femeii vietnameze

Până la apariția unor însemnări (în pregătire) despre  Vietnam- Țara contrastelor – amintesc  despre ziua națională a femeii vietnameze sărbătorită în fiecare an pe 20 octombrie. Pentru că în Vietnam există o asemenea zi și cred că femeia vietnameză o merită cu prisosință, un link și câteva cuvinte.

https://m.facebook.com/1166042456861192/posts/1487179978080770/?notif_id=1540040509517557&notif_t=scheduled_post_published&ref=notif

Iata ce ni se spune, printre altele:

„Mình muốn chúc tất cả người phụ nữ Việt Nam xin đẹp, từ già đến trẻ, từ lớn đến bé, từ miền Bắc đến miền Nam, từ miền xuôi đến miền ngược, thật hạnh phúc, luôn vui vẻ, được yêu thương và có nhiều tiền để đi spa để trẻ mãi không già.

Chúc mừng ngày phụ nữ Việt Nam!”

„Eu vreau să urez tuturor frumoaselor femei din Vietnam, în vârstă și tinere, din Nord până în Sud, din toate colțurile țării: Fericire cu adevărat, întotdeauna bucurie și să fiți iubite, să aveți mulți bani și să vă duceți la saloane de spa – tinerețe veșnică!

La Mulți Ani de Ziua Femeii a Vietnamului!”

Într-un super market  din Hanoi răsuna pe cele două etaje melodia „Dragostea din tei” cu Dan Bălan. Asta, DA, surpriză.

Se întrerupea cântecul, se făceau niște anunțuri și iar răsuna magazinul de:

Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa,  repetându-se  cu obstinație, minute în șir.

Ne-am bucurat de melodia românească,  fredonând chiar împreună cu vânzătoarele. 

La întrebarea noastră de ce nu ascultau melodia în varianta  vietnameză ni s-a spus râzând că le place mai mult cum cântă Dan Bălan …  No comment!

Iată ambele variante:

https://www.youtube.com/watch?v=JLURgcbtMEQ

 

Reclame
Vietnam

Update: Am fost în Vietnam …

O călătorie în Vietnam va impresiona și va plăcea oricui. Indiferent de studii, de profesie, de vârstă.

Am văzut în Vietnam foarte mulți turiști tineri. Și tot atât de mulți turiști de vârsta a treia.

Aici sunt locuri agreate de pensionari din țări precum Australia, Korea, Japonia, dar și din multe țări occidentale, Anglia, Germania, Franța, care vor o viață liniștită, cu soare, plaje întinse, mai puțin populate. Aceștia chiar îmi amintesc de multe ori despre unii bogați din SUA care închiriază case de vacanță pentru o vară sau își cumpără  case pentru mai mulți ani prin insulele care aparțin Americii.

În Vietnam la același confort găsești locuințe pentru o vară sau pentru un an sau mai mulți ani, la mult, mult mai puțini bani.

Dacă doriți să faceți o călătorie în această fascinantă țară, de bun ajutor vă va fi buna prietenă a fiului meu, Yen – 

 YEN’S TRAVEL AGENCY CO.,LTD – Hanoi, VIETNAM – telefon :+8497-9300-286

https://www.facebook.com/hoangyentravel

 

Vietnam

Am fost în Vietnam …

 

 

 

Am fost in Vietnam …

Un eveniment nefericit din viața mea m-a adus în Vietnam. Cu tot necazul pentru care ajunsesem în Vietnam, totuși, de la început am fost încântată de Hanoi – capitala Republicii Socialiste Vietnam: de oameni, de istorie, de tradiții, de învățământ, de muzee, de biblioteci, de turism, de hoteluri, de magazine, de piețe, de taxiuri, într-un cuvânt am simțit că-mi plăcea țara !
Este o lume nouă. O altfel de lume. Nu se poate compara cu o țară europeană. Este altceva, deosebit. Nu pot să nu mă întreb și astăzi de ce mulți aleg ca destinație în Asia țări precum Laos, Cambodgia când există Vietnam! Țară exotică, dar foarte modernă, civilizată, unde se poate călători în siguranță, cu locuri minunate și prețuri foarte bune pentru orice excursionist, iar vietnamezii sunt  deosebit de binevoitori, politicoși, atenți, dornici să-ți explice tot ce ai vrea să afli. Te simți bine venind în Vietnam.

Revin și spun că am îndrăgit Vietnamul încă din anul 2008, dar peste 8 ani am văzut o țară complet nouă. Era o mare schimbare. Încă de la coborârea din avion m-a impresionat plăcut noul aeroport Noi Bai din Hanoi. Am aflat că aeroportul vechi era ca și abandonat. Așa cum era nu se va mai folosi nici măcar pentru curse interne. Și acela se va moderniza. Noul aeroport este ultramodern, în toate compartimentele se vorbește limba engleză,  chiar daca nu o limbă engleză perfectă, dar cu dorinta clara de a fi amabili , de a-i primi cum se cuvine pe toti strainii. Un aeroport care are toate facilitățile unui aeroport din secolul 21. După 8 ani nu mai recunoșteam nici drumul de la aeroport până în oraș. Apăruse o autostradă frumoasă cu multe benzi de circulatie, nici nu știam unde sa privesc mai întâi. Nu-mi venea să cred că eram în Vietnam. Ceva colosal! Am aflat ca aceasta constructie s-a facut cu ajutorul japonezilor si chiar se numeste „Podul prieteniei  vietnamezo-nipone”.

 


Orașul era de nerecunoscut. Hanoiul mi se părea un alt oraș, nu era cel văzut cu câțiva ani în urmă: construcții noi, magazine moderne, vitrine care te atrăgeau prin frumusețea exponatelor, etc., etc. Orașul era, parcă mai viu, mai tumultuos. Vietnamezii, la fel de politicoși și atenți cu străinii, dar se schimbaseră si mai mult, în bine, erau și mai veseli, curiozitatea lor nu mai era așa de mare față de străini, deși rămăseseră aceiași oameni săritori și plini de solicitudine. Față de străini să zic că era un plus de „reverență”, dar și față de conaționalii lor se purtau asemănător.
M-a captivat totul!

Omniprezenta motocicletă.  Motocicletele – majoritatea Honda, la fel de multe, era același vuiet si agitație a străzii, dar, parcă, totul altfel, mai vesel, mai optimist. Motocicleta este bună la toate: pe lângă utilitatea absolut necesară a oricărei familii de a se deplasa la muncă sau de a duce copiii la școală sau grădiniță, motocicleta transportă tot: valize și diverse bidoane, pachete, lăzi, sticle, geamuri și oglinzi, vase de porțelan, ditamai porțelanuri transportate pe motocicletă și prinse în câteva sfori, animale vii, dar și tăiate, păsări vii, cofraje pline cu ouă, flori și fructe … multe din fotografiile mele au surprins toate acestea.

 

IMG_1665  IMG_5041

 

 

 

Motocicletele sunt ca o artilerie pe câmpul de luptă când pornesc de la stop. Este o nebunie curată pe străzile din Vietnam. Stopurile care există, nu se respectă oricât se încearcă să se spună că este și civilizat și necesar. Abia dacă în intersecțiile mari se reușește respectarea stopului.
Mai e mult până la a fi respectat în totalitate – așa îmi spun chiar vietnamezii … e greu, foarte greu.
Ca să traversezi strada este o adevărată epopee. Cu toate acestea, după două trei zile de plimbări pe străzile Hanoiului te obișnuiești. Nu aș fi crezut că voi putea să mă angajez și să traversez vreodată strada. Cu toate că nu este ușor, se reușește. Te obișnuiești și îți spui: asta e !

Totul mi-a plăcut în Vietnam:

Cartierul vechi – ca orice cartier vechi din orice țară are farmecul lui, dar aici este vorba de o țară orientală unde orice obiecte cu un aer vetust nu înseamnă de loc așa, toate amintesc de o anumită perioadă, din cultura, istoria acestei minunate țări. Aici, îți trebuie un însoțitor, te plimbi zile întregi și revenind tot te pierzi și nu te saturi să privești, să priveeești … să alegi, să cumperi, să negociezi și să ai grijă pentru că vietnamezii sunt buni negociatori, dar le și place să te incite la cumpărat, ți se fac și favoruri, îți acordă reduceri. Este o plăcere sa te târguiești, să-și prezinte marfa cea mai bună, să te încânte, să te facă să mai vii și a doua zi. Ești rugat, invitat.
(chiar îmi spunea cineva care a stat mai mulți ani in Vietnam și întors în România nu se putea obișnui cu impolitețea, nepăsarea, disprețul vânzătorilor Români față de cumpărători; nu există așa ceva în Vietnam).

Construcțiile noi – pe lângă cartierul vechi vedem noile construcții care au dat cartiere luminoase, pline de verdeață, blocuri frumoase, cu peste 20 de etaje, chiar peste 70 de etaje, existând și vile, pasaje și pasarele cum vedem în reclamele de pe la noi …

 


Muzeele sunt multe, frumoase, rare, deosebite: Muzee de istorie – care prezintă istoria zbuciumată a poporului și te minunezi la câte sacrificii a putut face acest minunat popor. Cum au fost distruse familii întregi: copii, mame, soții, tați, nepoți toți morți, iar singurii râmași în viață, bunicii sunt împăcați pentru ca țara este liberă. Voi reda povești copleșitoare, dureroase. Vietnamezii își respectă conducătorii, știu să se sacrifice când este totul pentru țară.
Câte sacrificii! Câte familii distruse, câți tineri morți, atât de tineri, care nici nu au trăit, nici nu știau ce este viața.
Întrucâtva, istoria poporului vietnamez se aseamănă cu a noastră. În sensul că nu au atacat pe nimeni, niciodată. În schimb, ei au fost atacați și s-au apărat.
Astăzi nimeni nu poartă ranchiună nimănui.
Se pare ca au uitat tot, vor să-și construiască țara în pace.
Cozile pentru vizionarea muzeului Ho Chi Minh Mausoleum sunt ilustrarea vie că turiștii sunt interesați, vor să se convingă de ce au auzit …
Muzee frumos întreținute, ilustrative a ceea ce este o țară, Vietnam! O încântare!
Muzeul Armatei, Muzeul Poliției, Muzeul Literaturii, etc.

Muzeul de artă este deosebit, pictori buni, necunoscuți. Dar, sunt unele picturi fantastic de frumoase. Pictori care în altă țară ar fi celebri.

 


Muzeul de etnologie este absolut extraordinar. Nu prea voiam sa merg la un muzeu taranesc. Imi spuneam ca nu am ce vedea: niste case taranesti, poate, chiar niste colibe … … Vizionându-l nu mă înduram să-l părăsesc. Fotografiilepe care vi le voi prezenta vor „descrie” mai bine totul in locul meu.

Tot ce înseamnă A ÎNVĂȚA : învățământ, școală, bibliotecă, centrele de învățat limbi străine, cu precădere limba engleză îți arată dorința unui popor de a învăța, a ști, a cunoaște, a fi în ton cu toate descoperirile tehnicii, științei. Copiii sunt îndrumați să învețe, sunt susținuți de părinți care fac eforturi numai ca și copiii lor să învețe, să știe limba engleză la perfecție, de mici, de la 4-5 ani, în grădinițe, în școli, apoi și în facultăți se învață limba engleză cu acribie, de către toți, toți… Aveam eu o vorba: in Vietnam se invată limba engleză de la măturatorul de pe stradă pană la ministru si de la 3-4 ani pană la si peste 60 de ani …
În școli se face sport, se cântă, sunt ORE de dans, dansuri moderne, pe melodii americane …

Copiilor li se oferă tot ce este mai bun: scoală, bibliotecă, librăriile atat de frumos prezentate cărtile, instrumetele de lucru pentru elevi, dar si distractiile.

 

 


Bibliotecile sunt pline, toată lumea se interesează, învață. Biblioteca Națională a R.S.Vietnam este deschisă de luni până duminică inclusiv, între 8-20, cu săli pline. Doar ca Biblioteca lor Națională mi s-a părut puțin cam săracă în cărți noi. În schimb, Biblioteca Națională are sală de calculatoare cu zeci de computere moderne, cu sala specială pentru cei care studiază în și despre Asia

BIBLIOTECA NATIONALA VIETNAM

 

Magazinele pline cu tot felul de mărfuri specifice țării, dar și mărfuri europene.
Restaurantele de toate națiile și pline permanent, ești servit politicos cu orice dorești: mâncăruri vietnameze, coreene, chinezești, thailandeze, europene, etc. Există hot dog american sau shaorma, dar și aceleași produse în creație autohtonă și nu sunt cu nimic mai prejos …
Bistro-urile și berăriile stradale la tot pasul, pline-ochi permanent.
Berea curge în valuri, ieftină, rece și foarte bună. Poți bea berea într-un local chiar dacă ai la pachet un meniu de la localul rival sau îți mănânci sand-wich-ul de acasă și vrei să bei un pahar de bere sau dorești ca alături de mâncarea din pachet să ți se facă pe loc un pahar de suc de fructe. Fiecare șef de restaurant îți permite orice. Ei vor să te simți bine și dacă vei consuma ceva și de la ei, foarte bine dacă mai ai ceva din altă parte sau de la un alt restaurant …

 

 


Sucurile naturale din fructe exotice sunt la mare căutare de către turiști. Sucuri care ți se fac sub ochii tăi, din pulpa fructului, după dorința fiecăruia, cu lapte, cu iaurt, cu gheață, fără gheață. O multitudine de sucuri că-ți dorești să le ai pe toate, ai vrea să le guști pe toate. Din tot feluri de fructe: mango, avocado, rambutan Jackfruit, pitaya sau fructele dragon, duku sau lungsat, durian, kumquat și multe altele neîntâlnite niciodată. Cine să mai vrea un suc de mere?!

 

IMG_1130IMG_1131 Sucul de trestie de zahăr făcut chiar in fața ta este atât de bun!

Supermarketurile ca și orice fel de magazin au tot ce vrei, de la tot ce este specific vietnamez, la orice produs european sau dintr-o altă țară din Asia. Găsești, repet, orice, de exemplu pasta de dinți Colgate sau săpunul Dove. Gazdele amabile, binevoitoare, serviabile.
Voi scrie pe parcurs despre multe, venind cu dovada: fotografii.
Hotelurile, taxiurile, spitalele–medicina și medicii, piața din Vietnam, mâncarea specifică, florile, parcurile, copiii, etc., etc. constituie alte subiecte frumoase, care merită spuse.

Cateva vitrine cu exponate frumos aranjate si un ceas urias – fotografiat ziua si noaptea –  intr-un din parcurile centrale din Hanoi. Ceas care si functioneaza.

 

 

Vietnamezii își respectă sărbătorile, tradițiile nu sunt uitate, dar sunt împletite cu modernitate.
Mobilul este folosit de absolut toți vietnamezii. În toate sectoarele de activitate. Toată lumea se folosește de mobil. Acum 3 ani nu se folosea atât de mult mobilul în România cât se folosea în Vietnam. Era folosit de elevi, de bătrâni, de muncitori, de vânzătorii de la magazine, dar chiar se folosesc de mobil, nu numai să stea pe jocuri sau facebook. Un exemplu: dacă întrebai ceva și nu erai înțeles, îți spuneau să stai puțin și rapid accesau dicționarul !!! și te ajutau exact cu ce căutai și-ți explicau cu lux de amănunte ce le spunea dicționarul.
Vietnamezii știu să trăiască.

Am constatat că vietnamezilor le place să se distreze, să se bucure de viață. Am constatat că duminica atât restaurantele mari, dar și berăriile sau micile localuri stradale sunt pline chiar de dimineață și multe femei la mese, fie câteva prietene împreună, fie femei împreună cu întreaga familie, părinți, copii, prieteni. Am întrebat de ce duminica oamenii nu stau acasă. Mă întrebam cum să vină să mănânce la restaurant. Mi s-a dat un răspuns pe care-l găsesc absolut perfect: și femeia vietnameză, fiică, soție sau mamă are dreptul la repaus! Măcar duminica să fie și femeia vietnameză servită, să stea și ea și să fie servită la restaurant, să aibă și ea chiar și numai o dată pe săptămână puțin relaș. Am văzut bucurie și mulțumire în ochii multor vietnameze în ziua de duminică.

Ce mai mult am suferit în Vietnam de lipsa Bisericii. Există Biserica catolică, dar slujba în limba vietnameză, parcă este altfel… apoi, există tot felul de credințe, budiștii, cred că sunt cei mai mulți, sunt altare peste tot: în casele oamenilor, în restaurante, în hoteluri, în parcuri. Lumea se roagă, țin cont de anumite superstiții, aplică ceea ce au învățat din familiile lor, ținându-se cont de tradiții.

IMG_1553 Altar in restaurant.

 


Nunta și moartea sunt respectate așa cum trebuie fiecare, chiar dacă într-un alt mod decât al nostru, al creștinilor.

 


FEMEIA vietnameză. Femeia vietnameză este în toate. Mă gândeam la multe din cuvintele adresate femeii de către mulți oameni celebri de-a lungul secolelor: scriitori, poeți, oameni de știință, actori, pictori, sculptori, etc. etc. și nu am găsit tipul femeii vietnameze pe nicăieri.
Poate aș realiza un portret cât de cât adevărat dacă aș combina mai multe cuvinte din mai multe dictoane celebre.
Femeile vietnameze sunt soții desăvârșite, mamele sunt nemaipomenite.
Femeia vietnameză este puternică, are putere de sacrificiu mai mare decât a bărbaților, își plâng morții în tăcere, nu se vaită, ea suferă în tăcere, dar nu este umilă, putând fi și misterioasă, și frumoasă și vrednică.
Femeia vietnameză face la fel de bine și muncile bărbaților: conduce motocicleta, pe străzi cei mai mulți vânzători ambulanți sunt reprezentați tot de femei, la câmp, parcă, tot femeile sunt mai multe, vânzătoare în magazine tot femeile, sunt multe femei-medici.
Îmi spunea cineva că femeia supusă, cuminte, ascultătoare, a face totul fără să crâcnească este specificul femeii din Asia.
Aș pune pe un piedestal pe femeia vietnameză.
Femeia vietnameză ar trebui pusă pe un soclu la care să te uiți cu admirație, respect și să i te închini.

 

FEMEIA VIETNAMEZA 7 

Femeia vietnameză tânără este atentă la noua ei viață. Știe să fie atentă și-și aranjează viața în cele mai mici detalii, își ordonează viața îmbinând tradiționalul cu modernul, dorește să fie frumoasă, să se facă frumoasă, supraveghindu-si atent totul: îmbrăcămintea, pantofii, munca ei, familia, își controlează totul: felul în care merge, de cum conduce motocicleta. Ea este aranjată tot timpul, știe să fie independentă, dar este și foarte cochetă. Ea are originea puternică, dar vrea să treacă peste barierele tradițional-exagerate, sunt educate, învață și vor să se auto-depășească, vor sa-și construiască o viața mai ușoară, mai interesantă, cu greutăți mai puține decât au avut mamele sau bunicile lor.

 

 

*

Este un elogiu adus Vietnamului? Poate.

Rândurile mele se doresc a fi o radiografie simplă realizată prin ochii unui turist a unor aspecte ale unei țări din Asia – Vietnam.
Poate sunt chestiuni pe care nu le știu, poate sunt unele lucruri pe care nu le înțelegem, noi, europenii.
Dar, nu poți să nu remarci frumusețile țării și frumusețea unui popor chinuit de alții mulți ani, dar care nu s-a lăsat.
Este o țară în plină dezvoltare și de la an la an devine o țară de admirat din toate punctele de vedere.
Și au rămas atâtea nespuse, dar o voi face pe parcurs: agențiile de voiaj care își fac treaba cu profesionalism, hotelurile atât de moderne, stațiunile atât de moderne, numai dacă spui Ha Long și poți să te vezi ca la Miami Beach.

 

PLAJA VIETNAM

Îmi amintesc de două lucruri care nu mi-au plăcut și pentru fiecare din ele mi se dă un răspuns bun.
În orice caz acestea nu-i deranjează pe turiști. Este problema vietnamezilor.
1. Aruncarea gunoaielor pe jos, oriunde te-ai afla, dar mai ales pe stradă. Nu sunt coșuri de gunoi decât puține și doar prin cartierul ambasadelor. Este foarte adevărat că după miezul nopții, străzile sunt invadate de măturătorii stradali care curăță tot și a doua zi de dimineață totul este lună. Ca și în cazul cu respectarea stopurilor obligativitatea coșurilor de gunoi li se pare de nerealizat pe moment. Ar trebui dusă o întreagă campanie, oricum va dura. Cum este vorba de un popor disciplinat, sunt convinsă că vor reuși.
2. Ricșa, “cyclo”, Xích Lô în limba vietnameză. Da, nu îmi place în secolul al XXI-lea plimbarea cu ricșa pe străzile din Vietnam mi se pare ceva umilitor pentru cetățeanul vietnamez. Ori aceasta nu caracterizează poporul vietnamez dârz, redutabil. Sigur că străinii își fac o plăcere, o iau ca pe ceva exotic, fie că se plimbă, fie că au obosit de mersul pe jos și iau o ricșă ca să se mai odihnească. Ricșa care apare imediat, când nici nu te aștepți, chiar nici nu-ți dai seama de cum te găsește. Am fost mustrată strașnic că pot crede că este vorba de o umilință. Este ca și un taxi, un mod de a câștiga bani pentru unii vietnamezi. Mi s-a spus că este o muncă foarte bună pentru unii vietnamezi care au copii și a fi „ricșar” înseamnă mai mult decât un salariu obișnuit. Prețurile nu sunt mari, poți negocia, „ricșarii” cedează ușor, nu vor să piardă un client … În unele locuri se spune că ricșa ar căra/duce mărfuri de colo-colo. Nu am văzut așa ceva în Hanoi. Ricșa este folosită numai pentru plimbări. Mai este dată și o altă explicatie: nu este vorba de ricșa clasică, din timpuriile subjugării coloniale cand ricșarul, alerga, trăgând sau împingand trăsurica-ricșă în care stătea stăpânul.  Acum ricșarul modern dă la pedale, mergând cu bicicleta toată ziuă. Amuzându-ne putin se poate spune ca acesta va trăi o sută de ani pentru că face sport care-i face numai bine…

Acesta este un prim capitol despre Vietnam-o țară de vizitat, cu atâtea necunoscute …

RENUMITA CAFEA VIETNAMEZA Până data viitoare, o invitație la o cafea vietnameză pe care n-o găsești decât la ei acasă. Se spune că este una dintre cele mai bune cafele de pe glob.

Va urma …