Vietnam

TẾT – Anul Nou Vietnamez

5 FEBRUARIE 2019 – ANUL NOU  VIETNAMEZ

Toate țările din Asia dau o importanță deosebită noului an specific lor.

[Asta nu înseamnă că nu sărbătoresc și noul an calendaristic. O țin într-o sărbătoare de dinainte de 31 decembrie.

Vietnamezii respecă și tradiția europenilor și nu numai, vând brazi – numai artificiali – dar sunt brazi mari, frumoși, impunători care apar peste tot încă de dinainte de Crăciun. Venirea sărbătorii de Anul Nou nu se vede numai din vânzarea brazilor. Totul se schimbă, apare câte un mic detaliu care-ți vestește sărbătoare: vitrinele magazinelor sunt împodobite cu steluțe albe, în casele oamenilor apar la ferestre becuri colorate, dar și diverse firme-companii-instituții vietnameze se ”arată” sosirea Noului An.

Orașul este pregătit de sărbătoare, orașul este în sărbătoare.

Sunt vânzări de ghirlande exact ca la noi, nu lipsește beteala aurie, alături de toate celelalte culori: verde, alb, albastru, sunt tot felul de globuri, mărimi diferite, frumos colorate, dantelate și care trântite pe jos nu se sparg! Am văzut becuri luminoase, lumânări colorate, multe abțibilduri cu semnificația Crăciunului sau a Anului Nou, statuete cu Moș Crăciun, crăciunițe-flori,  flori cu crăciunițe în ghiveci. Ce mai, exact-exact ca în România. Lipsește doar zăpada.

La mare căutare sunt și celebrele căciuli de Moș = căciulița Crăciuniță purtate și de vânzători, dar mai ales de vânzătoare, totul în speranța a cât mai multe vânzări.    De revelionul nostru vietnamezii nu au zile libere, nu sunt artificii, iar cafenelele, barurile, restaurantele, terasele funcționează, sunt pline de străinii care vor să se distreze, iar vietnamezii le sunt tovarăși de petrecere, desigur]

 

5 Februarie 2019 – TẾT – Anul Nou  Vietnamez

Toate țările din Asia dau o importanță deosebită noului an specific lor.

Se vorbește, de regulă, de Anul Nou Chinezesc. Probabil că vine, ca tradiție, de la chinezi. În multe din tradițiile vietnameze întâlnim specificul chinezesc. Pe multe ziduri cu vechime, pe inscripțiile pagodelor vietnameze sunt litere ale alfabetului chinez. Bineînțeles că toți vietnamezii vorbesc de anul nou vietnamez și nicidecum nu îi spun chinezesc.

Toate datele Anului  Nou Vietnamez  sunt identice ca ale Anului Nou Chinezesc.

El nu are o dată fixă. Fixarea datei anului  vietnamez are loc la a doua Lună nouă după solstiţiul de iarnă, adică va fi într-o zi de după 20 ianuarie, în fiecare an altă zi, până în 20 februarie – cel târziu.

Cel mai adesea, noul an vietnamez are loc pe la începutul lunii februarie. Așadar este vorba de sărbătorea Anului Nou conform unui calendar care ţine seama de ciclurile Lunii. Așa se explică de ce data Anului Nou în fiecare an este alta.

Pe 4 februarie 2019 vietnamezii se despart de Anul Câinelui de Pământ. Din 5 februarie 2019 începe anul Porcului, iar, după Anul Porcului de Pământ, va urma cel al Şobolanului de Metal.

Se spune că anul Porcului este un an al reușitelor financiare, al bunelor investiții. Porcul simbolizează norocul, cinstea, prosperitatea. De aceea el trebuie îngrijit și bine hrănit mereu. Porcul este şi un semn al virilităţii. Cei care nu au copii speră ca simbolul porcului să îi ajute. Se spune și că persoanele născute sub semnul Porcului sunt cinstite,  pline de entuziasm, generoase, dar nu aruncă cu banii deși lor își fac multe plăceri care ar putea lipsi.

Aș împărți această mare sărbătoare pentru vietnamezi în trei perioade distincte.

  1. Perioada de dinaintea datei anului nou,

cu  furia cumpărăturilor,  acel iureș de nedescris în care trăiesc oamenii pregătindu-și acest mare eveniment din viața lor. Se aranjează altarele  din propriile case, din pagodele cu ritualurile lor specifice. Morții trebuie să fie alături de cei vii. La altare se aduc fructe, flori, băuturi de tot felul, apă, sucuri, alcool, lumânări, cam tot ce înseamnă necesarul pentru un om în viață, acum, trebuie să aibă și morții.

Nu îmi place decât religia creștină, dar dacă în aceste momente, la un popor în majoritate ne-creștin, nu se uită morții mi se pare un lucru de apreciat.

Se fac pregătiri specifice pentru masa de Anul Nou Vietnamez, cu mâncăruri vietnameze. Din care nu poate lipsi Bánh chưng – pronunție aproximativă Bain Cîn(g). Englezii o numesc prăjitură, dar nu este de loc dulce așa că denumirea de cake nu i se potrivește. Nu există nici o bună traducere pentru acest fel de mâncare. Trebuie să îi spui exact așa cum o numesc vietnamezii Bánh chưng – Bain Cîn(g). Forma ei pătrată, exterioară ar reprezenta Pământul și este făcută dintr-un orez special, nu orice fel de orez, iar interiorul-mijlocul,  rotund  ar fi Cerul și conține  carne de porc, grăsime și fasole verde.

De asemenea în fiecare casă  se pregătește o găină care va fi fiartă sau prăjită. Găina trebuie sa fie întreagă,  de la cap și până la gheare inclusiv, se scot, doar, evident, măruntaiele. Aceasta se servște după miezul nopții, la intrarea în Noul An. Așa se explică o vânzare mare de găini in zilele de dinaintea sărbărtorii revelionului.

Se aranjează de sărbătoare vitrinele magazinelor, restaurantelor, companiilor, băncilor. Toate  magazinele, instituțiile au un aer de sărbătoare prin aranjamente specifice de sărbătoare, prin ”bradul” specific noului an vietnamez.

Acum ”bradul” artificial este înlocuit cu copăcei naturali.  ”Bradul” este reprezentat, de fapt, prin doi copăcei – un portocal și un copac cu flori de primăvară. Copacul primăvăratic trebuie să fie un copac luminos, cu flori deschise la culoare, alb, roz, bleu, ceva vesel care să-ți inspire bună dispoziție, optimism, fericire.

Copacii de an nou nu trebuie să lipsească din casele oamenilor, copaci mai mari sau mai mici, cu mai multe fructe și flori sau mai rare și aici, la fiecare, după posibilități.  Ești încântat la vederea atâtor flori, pe străzi, pe trotuare și de vânzre și ca ornament.   Am văzut grădini întregi cu flori multicolore. Flori, multe flori, atât de viu colorate că nu știi pe care să le alegi – în cazul cumpărării lor. Toată lumea cumpră flori cu snopul, cu brațul, se transportă pe motociclete, chiar și cu duba.

Sunt pline și vitrinele cu tot felul de podoabe strălucitoare care marchează noul an care va începe curând. Este o fugă nebună a oamenilor pe motocicletele lor care pur și simplu ”zboară” de colo-colo.

Nu numai copăceii – ”brazii” – de anul nou nu trebuie să lipsească din casele oamenilor, dar fiecare casă, scară de bloc, instituție are montat în aceste zile și steagul Vietnamului. Pagodele au alături de steagul național și steagul specific credinței lor

  1. Perioada sărbătoririi efective a Noul An.

Anul acesta în 4 februarie, de fapt 31 decembrie – este petrecerea Revelionului. Nu am greșit, foarte  mulți vietnamezi spun că 4 februarie este 31 decembrie. Vorbeau în 3 februarie de 30 decembrie, ș.a.m.d.

Așadar, se pregătesc mâncăruri specifice, iar revelionul, în general, se petrece în familie, cu program TV tradițional.

Femeile își poartă portul național – AO  DAI – costumul cu două piese (se spune că la origine, marcând o eleganță deosebită ar fi ca acest costum să aibă trei piese, dar s-a pierdut această idee, se poartă costumația numai cu două piese – pantalon peste care este un fel de tunică lungă cu fantă și în partea stângă și în partea dreaptă. Uneori această fantă este cu 2-3 centimetri deasupra taliei pantalonului apărând ca un mic triunghi numit ”triungiul emoției”.

Costumul tradițional este purtat cu mândrie de toată partea feminină – copii, femei mai tinere sau mai în vârstă – în  ocazii speciale ca Anul Nou – TET(in limba vietnameză), la  ceremonii oficiale, conferințe, pentru stewardeseste obligatoriu, unele cupluri preferă ca mireasa să poarte și la căsătorie costumul. Este o varietate de culori la aceste costume. Deși există costumul tradițional și pentru bărbați aceștia nu îl mai poartă, sau foarte rar. În schimb, băieții de până la 10-12 ani îl poartă cu plăcere și sunt chiar foarte drăguți. (La acest capitol voi mai reveni, trebuie să amintesc și de cochetăria vietnamezelor, ori imaginile de acum nu sunt prea elocvente)

O mare majoritate întâmpină noul an pe străzi chiar și numai pentru câteva minute pentru a vedea artificiile. Artificiile pe lângă frumusețe și bucuria copiilor, spun vietnamezii, că ar alunga ghinioanele. Petardele au fost interzise din cauza unor accidente. Statul organizează an de an locuri speciale unde cam timp de 15 minute  de unde se lansează artificii.

Anul acesta artificiile, în Hanoi  au fost fixate în 11 locuri. Am înțeles că în Saigon au fost numai 6-7 locuri. Nu prea am înțeles aceasta întrucât Saigonul este un oraș mult mai mare… îmi scapă raționamentul.

O circulație nebună, din nou, pe motociclete în special, dar sunt și mașini foarte multe – trebuie spus că numărul mașinilor în Vietnam a crescut foarte mult, ceea ce face ca circulația să fie și mai îngreunată. O mulțime de oameni merg și pe jos, sunt trotuare pline,  se merge și pe mijlocul străzilor printre motociclete  pentru a vedea artificiile.

Pe străzi sunt la tot pasul vânzători ambulanți cu pachețele frumos ambalate în care se pune sare și o cutie de chibrituri. Sarea este trăinicia pentru o familie ca și chibriturile care nu pot lipsi dintr-o casă. Unul dintre obiceiurile de an nou – printre multe alte obiceiuri și superstiții –

După cele 10-15 minute cu artificii, unde oamenii fac fotografii, video – vietnamezii sunt mari amatori de fotografii, foarte mulți vietnamezi merg la cea mai apropiată pagodă pentru a se ruga, a pune bani la Budha pentru noroc și prosperitate în noul an, se fac incantații, se ard lumânări pe lângă bețigașele frumos mirositoare de care știm și noi, europenii.

De asemenea, încă o superstiție de care mulți țin cont este să ardă bani falși, de regulă sunt dolari, teancuri de bani se ard în noaptea de anul nou dar și în zilele următoare.

Apoi se merge acasă, se mănâncă găina pregătită deja, se bea, se urează, se dau cadouri, de regulă cei mai în vârstă oferă celor mai tineri, copii, nepoți, plicuri cu felicitări, dar și cu bani. Și aici după posibilități, de la familie la familie, de la câțiva dongi – VND, moneda vietnameză până la 100 USD sau mai mult.

Plicuri speciale de felicitare:

Imediat după revenire în casele vietnamezilor, tot o tradiție pentru a le merge bine tot anul, este bine ca prima persoană care trece pragul casei să fie o persoană sănătoasă, cu reușite în viață, dar căruia i se prevede în continuare o viața prosperă, preferabil să fie un bărbat.

Melodiile Tetului, interpretări diferite, la fel de frumoase și semnificative:

”TẾT LÀ TẾT”, simplu: ”Anul nou e Anul nou!”

https://www.youtube.com/watch?v=werjDik19sc&feature=share&fbclid=IwAR1lbHSCV-VX0r1Y-PP-Jpe5mTgamzc-tilsy9u2-MII9eNiz5mIc6_mYuE

https://www.youtube.com/watch?v=ZDdE3ivp6X4

https://www.youtube.com/watch?v=wDKLnukTzJM

https://www.youtube.com/watch?v=dAdf1yofqmg

  1. A treia perioadă se referă la întâlnirile din familii.

După revelionul vietnamez, chiar de a doua zi, dar și în următoarele zile este un  ritual al întâlnirilor din familii.

Este ceea ce mie îmi place cel  mai mult la Anul Nou Vietnamez.

Este bucuria întâlnirilor dintre frați, dintre părinți și copii, dintre bunici și nepoți, dintre verișori, unchi, mătuși, ș.a. m.d.  Așa se și explică de ce de fiecare an vietnamez, toți vietnamezii de pe glob se întorc în Vietnam.

Sau cei din Saigon merg in Hanoi, cei de la țară vin la rudele de la oraș sau cei din orașe ajung obligatoriu la țară, spre locurile natale. O să spuneți că nu toți. Poate. Dar, cei mai mulți așa fac. Aeroporturile vietnameze sunt pline. Vă închipuiți  11– UNSPERZECE  zboruri într-o zi de la Saigon la Hanoi și, invers, tot atâtea? Și asta timp de 7-8 zile înainte de marea sărbătoare și 7-8 zile după  5 februarie – în acest an, 2019.

Adică, noul an vietnamez este și anul bucuriei, al prieteniei, al împăcărilor, al iubirii, al Familiei. Familia este totul. Toți se grăbesc să ajungă de anul nou la ei acasă, în lucurile natale, printre cei dragi. Sunt respectați foarte mult bătrânii, parinții, bunicii. Iar aceștia sunt bucuroși de copiii și nepoții lor.

Voi mai scrie despre respectul acordat celor mai în vârstă. Aceasta începe încă de  la modul de adresare: într-un anume mod se adresează unul de 5 ani celui de 10-15 ani, într-un anumit mod se adresează unul de 40 de ani unuia de 20 de ani și altfel, total respectuos unul de 20 sau 30 de ani unei persoane de 50 de ani.

Aș numi chiar Vietnam – ”Țară pentru bătrâni” gândindu-mă la romanul lui Cormac McCarthy „Nu există ţară pentru bătrâni” după care Joel şi Ethan Coen au făcut filmul „Nu există ţară pentru bătrâni”.

Aici chiar există respectul pentru bătrâni. Să fie vreo legătură și cu provebul românesc ”Cine nu are bătrâni să-și cumpere”? Spiritul popular- etnografic se cam întrepătrunde între generații, popoare?” Nici nu știu dacă vietnamezii se gândesc ca noi, Românii, la experiența acumulată, la sfaturile bune și înțelepete pe care le-ar da  bătrânii. Mie mi se pare că în Vietnam este un respect pentru bătrâni fără o explicație clară, nu este o impunere, pur și simpul, fiind mai în vârstă trebuie respectați – cum spuneam mai înainte, începând de la vârstă fragedă, chiar de la salut, se insuflă respectul pentru cei mai în vârstă și se continuă…

Mi se pare o chestiune care le vine  firesc și este lăudabil.

Anul Nou vitenamez presupune și o împăcare între oameni, mai ceva ca în religia noastră creștină care ne spune să nu stăm supărați unii cu alții.

Sărbătoarea și petrecerile țin cam 15 zile și este legată de Calendarul specific care stabilește data anului nou, atât timp cât durează un ciclu lunar, de la Luna nouă la Luna plină.Cafenele și restaurantele au fost închise din pre-ziua anului nou și încă vreo 2-3 zile după.

Unii mai ”lacomi” sau pentru a nu-i dezamăgi pe străini își deschid porțile a doua zi după anul nou. Sunt terase pline-ochi. Sunt vietnamezi îmbrăcați de sărbătoare, cu copiii lor atât de drăgălași îmbrăcați în costumul tradițional. Aleile parcurilor din apropierea teraselor sunt pline de mese aduse special de către debarasorii din terasele de alături cu parcurile. De abia se face față cererilor. Se bea bere și/sau sucuri naturale de mango, ananas, papaya, guava, avocado, portocale, fructul dragonului, etc. Nu lipsește ceaiul – o permananță a teraselor, de obicei se servețte gratis alături de comanda fiecăruia.  Așadar, petrecerile continuă.

În această perioadă melodia preferată a vietnamezilor  care se aude prin toate casele este ”Happy new year” a formației ABBA  https://www.youtube.com/watch?v=3Uo0JAUWijM

În aceste zile libere vietnmezii merg la gimnastică, joacă tenis, bărbați și femei, chiar și femeile mai în vârstă, tinerii joacă fotbal. Parcurile sunt dotate cu aparate de gimnastică, așa cum o dovedesc  fotografiile. Nimeni nu se jenează, femei sau bărbați își urmează exercițiile fără să țină cont de privirile curioșilor, așa cum sunt și eu

Închei spunând că nu știu alții cum sunt, dar mie îmi plac tot mai mult sărbătorile noastre, de acasă. Nicăieri nu este un Crăciun mai frumos ca în România cu mâncărurile noastre tradiționale, cu sarmale și cu o țuică fiartă, iar mirosul de cozonac nu are comparație.

Nu îi înțeleg cum pot unii, cei cu bani mulți mai ales să își fac revelionul prin alte țări și în specail prin țări calde. Am citit că și un om politic român și-a petrecut revelionul în Saigon?!

Am descoperit niște lalele într-o vitrină. Un sentiment de melancolie m-a cuprins din nou și scriu că, parcă, nicăieri nu este mai frumos ca Acasă…

șI LALELELE NOASTRE ...

Să aibă dreptate Octavian Paler care spunea că „România este patria mea, restul sunt doar țări”?

 

Reclame
Vietnam

20 octombrie – Ziua femeii vietnameze

Până la apariția unor însemnări (în pregătire) despre  Vietnam- Țara contrastelor – amintesc  despre ziua națională a femeii vietnameze sărbătorită în fiecare an pe 20 octombrie. Pentru că în Vietnam există o asemenea zi și cred că femeia vietnameză o merită cu prisosință, un link și câteva cuvinte.

https://m.facebook.com/1166042456861192/posts/1487179978080770/?notif_id=1540040509517557&notif_t=scheduled_post_published&ref=notif

Iata ce ni se spune, printre altele:

„Mình muốn chúc tất cả người phụ nữ Việt Nam xin đẹp, từ già đến trẻ, từ lớn đến bé, từ miền Bắc đến miền Nam, từ miền xuôi đến miền ngược, thật hạnh phúc, luôn vui vẻ, được yêu thương và có nhiều tiền để đi spa để trẻ mãi không già.

Chúc mừng ngày phụ nữ Việt Nam!”

„Eu vreau să urez tuturor frumoaselor femei din Vietnam, în vârstă și tinere, din Nord până în Sud, din toate colțurile țării: Fericire cu adevărat, întotdeauna bucurie și să fiți iubite, să aveți mulți bani și să vă duceți la saloane de spa – tinerețe veșnică!

La Mulți Ani de Ziua Femeii a Vietnamului!”

Într-un super market  din Hanoi răsuna pe cele două etaje melodia „Dragostea din tei” cu Dan Bălan. Asta, DA, surpriză.

Se întrerupea cântecul, se făceau niște anunțuri și iar răsuna magazinul de:

Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa,  repetându-se  cu obstinație, minute în șir.

Ne-am bucurat de melodia românească,  fredonând chiar împreună cu vânzătoarele. 

La întrebarea noastră de ce nu ascultau melodia în varianta  vietnameză ni s-a spus râzând că le place mai mult cum cântă Dan Bălan …  No comment!

Iată ambele variante:

https://www.youtube.com/watch?v=JLURgcbtMEQ

 

Vietnam

Update: Am fost în Vietnam …

O călătorie în Vietnam va impresiona și va plăcea oricui. Indiferent de studii, de profesie, de vârstă.

Am văzut în Vietnam foarte mulți turiști tineri. Și tot atât de mulți turiști de vârsta a treia.

Aici sunt locuri agreate de pensionari din țări precum Australia, Korea, Japonia, dar și din multe țări occidentale, Anglia, Germania, Franța, care vor o viață liniștită, cu soare, plaje întinse, mai puțin populate. Aceștia chiar îmi amintesc de multe ori despre unii bogați din SUA care închiriază case de vacanță pentru o vară sau își cumpără  case pentru mai mulți ani prin insulele care aparțin Americii.

În Vietnam la același confort găsești locuințe pentru o vară sau pentru un an sau mai mulți ani, la mult, mult mai puțini bani.

Dacă doriți să faceți o călătorie în această fascinantă țară, de bun ajutor vă va fi buna prietenă a fiului meu, Yen – 

 YEN’S TRAVEL AGENCY CO.,LTD – Hanoi, VIETNAM – telefon :+8497-9300-286

https://www.facebook.com/hoangyentravel

 

Vietnam

Am fost în Vietnam …

 

 

 

Am fost in Vietnam …

Un eveniment nefericit din viața mea m-a adus în Vietnam. Cu tot necazul pentru care ajunsesem în Vietnam, totuși, de la început am fost încântată de Hanoi – capitala Republicii Socialiste Vietnam: de oameni, de istorie, de tradiții, de învățământ, de muzee, de biblioteci, de turism, de hoteluri, de magazine, de piețe, de taxiuri, într-un cuvânt am simțit că-mi plăcea țara !
Este o lume nouă. O altfel de lume. Nu se poate compara cu o țară europeană. Este altceva, deosebit. Nu pot să nu mă întreb și astăzi de ce mulți aleg ca destinație în Asia țări precum Laos, Cambodgia când există Vietnam! Țară exotică, dar foarte modernă, civilizată, unde se poate călători în siguranță, cu locuri minunate și prețuri foarte bune pentru orice excursionist, iar vietnamezii sunt  deosebit de binevoitori, politicoși, atenți, dornici să-ți explice tot ce ai vrea să afli. Te simți bine venind în Vietnam.

Revin și spun că am îndrăgit Vietnamul încă din anul 2008, dar peste 8 ani am văzut o țară complet nouă. Era o mare schimbare. Încă de la coborârea din avion m-a impresionat plăcut noul aeroport Noi Bai din Hanoi. Am aflat că aeroportul vechi era ca și abandonat. Așa cum era nu se va mai folosi nici măcar pentru curse interne. Și acela se va moderniza. Noul aeroport este ultramodern, în toate compartimentele se vorbește limba engleză,  chiar daca nu o limbă engleză perfectă, dar cu dorinta clara de a fi amabili , de a-i primi cum se cuvine pe toti strainii. Un aeroport care are toate facilitățile unui aeroport din secolul 21. După 8 ani nu mai recunoșteam nici drumul de la aeroport până în oraș. Apăruse o autostradă frumoasă cu multe benzi de circulatie, nici nu știam unde sa privesc mai întâi. Nu-mi venea să cred că eram în Vietnam. Ceva colosal! Am aflat ca aceasta constructie s-a facut cu ajutorul japonezilor si chiar se numeste „Podul prieteniei  vietnamezo-nipone”.

 


Orașul era de nerecunoscut. Hanoiul mi se părea un alt oraș, nu era cel văzut cu câțiva ani în urmă: construcții noi, magazine moderne, vitrine care te atrăgeau prin frumusețea exponatelor, etc., etc. Orașul era, parcă mai viu, mai tumultuos. Vietnamezii, la fel de politicoși și atenți cu străinii, dar se schimbaseră si mai mult, în bine, erau și mai veseli, curiozitatea lor nu mai era așa de mare față de străini, deși rămăseseră aceiași oameni săritori și plini de solicitudine. Față de străini să zic că era un plus de „reverență”, dar și față de conaționalii lor se purtau asemănător.
M-a captivat totul!

Omniprezenta motocicletă.  Motocicletele – majoritatea Honda, la fel de multe, era același vuiet si agitație a străzii, dar, parcă, totul altfel, mai vesel, mai optimist. Motocicleta este bună la toate: pe lângă utilitatea absolut necesară a oricărei familii de a se deplasa la muncă sau de a duce copiii la școală sau grădiniță, motocicleta transportă tot: valize și diverse bidoane, pachete, lăzi, sticle, geamuri și oglinzi, vase de porțelan, ditamai porțelanuri transportate pe motocicletă și prinse în câteva sfori, animale vii, dar și tăiate, păsări vii, cofraje pline cu ouă, flori și fructe … multe din fotografiile mele au surprins toate acestea.

 

IMG_1665  IMG_5041

 

 

 

Motocicletele sunt ca o artilerie pe câmpul de luptă când pornesc de la stop. Este o nebunie curată pe străzile din Vietnam. Stopurile care există, nu se respectă oricât se încearcă să se spună că este și civilizat și necesar. Abia dacă în intersecțiile mari se reușește respectarea stopului.
Mai e mult până la a fi respectat în totalitate – așa îmi spun chiar vietnamezii … e greu, foarte greu.
Ca să traversezi strada este o adevărată epopee. Cu toate acestea, după două trei zile de plimbări pe străzile Hanoiului te obișnuiești. Nu aș fi crezut că voi putea să mă angajez și să traversez vreodată strada. Cu toate că nu este ușor, se reușește. Te obișnuiești și îți spui: asta e !

Totul mi-a plăcut în Vietnam:

Cartierul vechi – ca orice cartier vechi din orice țară are farmecul lui, dar aici este vorba de o țară orientală unde orice obiecte cu un aer vetust nu înseamnă de loc așa, toate amintesc de o anumită perioadă, din cultura, istoria acestei minunate țări. Aici, îți trebuie un însoțitor, te plimbi zile întregi și revenind tot te pierzi și nu te saturi să privești, să priveeești … să alegi, să cumperi, să negociezi și să ai grijă pentru că vietnamezii sunt buni negociatori, dar le și place să te incite la cumpărat, ți se fac și favoruri, îți acordă reduceri. Este o plăcere sa te târguiești, să-și prezinte marfa cea mai bună, să te încânte, să te facă să mai vii și a doua zi. Ești rugat, invitat.
(chiar îmi spunea cineva care a stat mai mulți ani in Vietnam și întors în România nu se putea obișnui cu impolitețea, nepăsarea, disprețul vânzătorilor Români față de cumpărători; nu există așa ceva în Vietnam).

Construcțiile noi – pe lângă cartierul vechi vedem noile construcții care au dat cartiere luminoase, pline de verdeață, blocuri frumoase, cu peste 20 de etaje, chiar peste 70 de etaje, existând și vile, pasaje și pasarele cum vedem în reclamele de pe la noi …

 


Muzeele sunt multe, frumoase, rare, deosebite: Muzee de istorie – care prezintă istoria zbuciumată a poporului și te minunezi la câte sacrificii a putut face acest minunat popor. Cum au fost distruse familii întregi: copii, mame, soții, tați, nepoți toți morți, iar singurii râmași în viață, bunicii sunt împăcați pentru ca țara este liberă. Voi reda povești copleșitoare, dureroase. Vietnamezii își respectă conducătorii, știu să se sacrifice când este totul pentru țară.
Câte sacrificii! Câte familii distruse, câți tineri morți, atât de tineri, care nici nu au trăit, nici nu știau ce este viața.
Întrucâtva, istoria poporului vietnamez se aseamănă cu a noastră. În sensul că nu au atacat pe nimeni, niciodată. În schimb, ei au fost atacați și s-au apărat.
Astăzi nimeni nu poartă ranchiună nimănui.
Se pare ca au uitat tot, vor să-și construiască țara în pace.
Cozile pentru vizionarea muzeului Ho Chi Minh Mausoleum sunt ilustrarea vie că turiștii sunt interesați, vor să se convingă de ce au auzit …
Muzee frumos întreținute, ilustrative a ceea ce este o țară, Vietnam! O încântare!
Muzeul Armatei, Muzeul Poliției, Muzeul Literaturii, etc.

Muzeul de artă este deosebit, pictori buni, necunoscuți. Dar, sunt unele picturi fantastic de frumoase. Pictori care în altă țară ar fi celebri.

 


Muzeul de etnologie este absolut extraordinar. Nu prea voiam sa merg la un muzeu taranesc. Imi spuneam ca nu am ce vedea: niste case taranesti, poate, chiar niste colibe … … Vizionându-l nu mă înduram să-l părăsesc. Fotografiilepe care vi le voi prezenta vor „descrie” mai bine totul in locul meu.

Tot ce înseamnă A ÎNVĂȚA : învățământ, școală, bibliotecă, centrele de învățat limbi străine, cu precădere limba engleză îți arată dorința unui popor de a învăța, a ști, a cunoaște, a fi în ton cu toate descoperirile tehnicii, științei. Copiii sunt îndrumați să învețe, sunt susținuți de părinți care fac eforturi numai ca și copiii lor să învețe, să știe limba engleză la perfecție, de mici, de la 4-5 ani, în grădinițe, în școli, apoi și în facultăți se învață limba engleză cu acribie, de către toți, toți… Aveam eu o vorba: in Vietnam se invată limba engleză de la măturatorul de pe stradă pană la ministru si de la 3-4 ani pană la si peste 60 de ani …
În școli se face sport, se cântă, sunt ORE de dans, dansuri moderne, pe melodii americane …

Copiilor li se oferă tot ce este mai bun: scoală, bibliotecă, librăriile atat de frumos prezentate cărtile, instrumetele de lucru pentru elevi, dar si distractiile.

 

 


Bibliotecile sunt pline, toată lumea se interesează, învață. Biblioteca Națională a R.S.Vietnam este deschisă de luni până duminică inclusiv, între 8-20, cu săli pline. Doar ca Biblioteca lor Națională mi s-a părut puțin cam săracă în cărți noi. În schimb, Biblioteca Națională are sală de calculatoare cu zeci de computere moderne, cu sala specială pentru cei care studiază în și despre Asia

BIBLIOTECA NATIONALA VIETNAM

 

Magazinele pline cu tot felul de mărfuri specifice țării, dar și mărfuri europene.
Restaurantele de toate națiile și pline permanent, ești servit politicos cu orice dorești: mâncăruri vietnameze, coreene, chinezești, thailandeze, europene, etc. Există hot dog american sau shaorma, dar și aceleași produse în creație autohtonă și nu sunt cu nimic mai prejos …
Bistro-urile și berăriile stradale la tot pasul, pline-ochi permanent.
Berea curge în valuri, ieftină, rece și foarte bună. Poți bea berea într-un local chiar dacă ai la pachet un meniu de la localul rival sau îți mănânci sand-wich-ul de acasă și vrei să bei un pahar de bere sau dorești ca alături de mâncarea din pachet să ți se facă pe loc un pahar de suc de fructe. Fiecare șef de restaurant îți permite orice. Ei vor să te simți bine și dacă vei consuma ceva și de la ei, foarte bine dacă mai ai ceva din altă parte sau de la un alt restaurant …

 

 


Sucurile naturale din fructe exotice sunt la mare căutare de către turiști. Sucuri care ți se fac sub ochii tăi, din pulpa fructului, după dorința fiecăruia, cu lapte, cu iaurt, cu gheață, fără gheață. O multitudine de sucuri că-ți dorești să le ai pe toate, ai vrea să le guști pe toate. Din tot feluri de fructe: mango, avocado, rambutan Jackfruit, pitaya sau fructele dragon, duku sau lungsat, durian, kumquat și multe altele neîntâlnite niciodată. Cine să mai vrea un suc de mere?!

 

IMG_1130IMG_1131 Sucul de trestie de zahăr făcut chiar in fața ta este atât de bun!

Supermarketurile ca și orice fel de magazin au tot ce vrei, de la tot ce este specific vietnamez, la orice produs european sau dintr-o altă țară din Asia. Găsești, repet, orice, de exemplu pasta de dinți Colgate sau săpunul Dove. Gazdele amabile, binevoitoare, serviabile.
Voi scrie pe parcurs despre multe, venind cu dovada: fotografii.
Hotelurile, taxiurile, spitalele–medicina și medicii, piața din Vietnam, mâncarea specifică, florile, parcurile, copiii, etc., etc. constituie alte subiecte frumoase, care merită spuse.

Cateva vitrine cu exponate frumos aranjate si un ceas urias – fotografiat ziua si noaptea –  intr-un din parcurile centrale din Hanoi. Ceas care si functioneaza.

 

 

Vietnamezii își respectă sărbătorile, tradițiile nu sunt uitate, dar sunt împletite cu modernitate.
Mobilul este folosit de absolut toți vietnamezii. În toate sectoarele de activitate. Toată lumea se folosește de mobil. Acum 3 ani nu se folosea atât de mult mobilul în România cât se folosea în Vietnam. Era folosit de elevi, de bătrâni, de muncitori, de vânzătorii de la magazine, dar chiar se folosesc de mobil, nu numai să stea pe jocuri sau facebook. Un exemplu: dacă întrebai ceva și nu erai înțeles, îți spuneau să stai puțin și rapid accesau dicționarul !!! și te ajutau exact cu ce căutai și-ți explicau cu lux de amănunte ce le spunea dicționarul.
Vietnamezii știu să trăiască.

Am constatat că vietnamezilor le place să se distreze, să se bucure de viață. Am constatat că duminica atât restaurantele mari, dar și berăriile sau micile localuri stradale sunt pline chiar de dimineață și multe femei la mese, fie câteva prietene împreună, fie femei împreună cu întreaga familie, părinți, copii, prieteni. Am întrebat de ce duminica oamenii nu stau acasă. Mă întrebam cum să vină să mănânce la restaurant. Mi s-a dat un răspuns pe care-l găsesc absolut perfect: și femeia vietnameză, fiică, soție sau mamă are dreptul la repaus! Măcar duminica să fie și femeia vietnameză servită, să stea și ea și să fie servită la restaurant, să aibă și ea chiar și numai o dată pe săptămână puțin relaș. Am văzut bucurie și mulțumire în ochii multor vietnameze în ziua de duminică.

Ce mai mult am suferit în Vietnam de lipsa Bisericii. Există Biserica catolică, dar slujba în limba vietnameză, parcă este altfel… apoi, există tot felul de credințe, budiștii, cred că sunt cei mai mulți, sunt altare peste tot: în casele oamenilor, în restaurante, în hoteluri, în parcuri. Lumea se roagă, țin cont de anumite superstiții, aplică ceea ce au învățat din familiile lor, ținându-se cont de tradiții.

IMG_1553 Altar in restaurant.

 


Nunta și moartea sunt respectate așa cum trebuie fiecare, chiar dacă într-un alt mod decât al nostru, al creștinilor.

 


FEMEIA vietnameză. Femeia vietnameză este în toate. Mă gândeam la multe din cuvintele adresate femeii de către mulți oameni celebri de-a lungul secolelor: scriitori, poeți, oameni de știință, actori, pictori, sculptori, etc. etc. și nu am găsit tipul femeii vietnameze pe nicăieri.
Poate aș realiza un portret cât de cât adevărat dacă aș combina mai multe cuvinte din mai multe dictoane celebre.
Femeile vietnameze sunt soții desăvârșite, mamele sunt nemaipomenite.
Femeia vietnameză este puternică, are putere de sacrificiu mai mare decât a bărbaților, își plâng morții în tăcere, nu se vaită, ea suferă în tăcere, dar nu este umilă, putând fi și misterioasă, și frumoasă și vrednică.
Femeia vietnameză face la fel de bine și muncile bărbaților: conduce motocicleta, pe străzi cei mai mulți vânzători ambulanți sunt reprezentați tot de femei, la câmp, parcă, tot femeile sunt mai multe, vânzătoare în magazine tot femeile, sunt multe femei-medici.
Îmi spunea cineva că femeia supusă, cuminte, ascultătoare, a face totul fără să crâcnească este specificul femeii din Asia.
Aș pune pe un piedestal pe femeia vietnameză.
Femeia vietnameză ar trebui pusă pe un soclu la care să te uiți cu admirație, respect și să i te închini.

 

FEMEIA VIETNAMEZA 7 

Femeia vietnameză tânără este atentă la noua ei viață. Știe să fie atentă și-și aranjează viața în cele mai mici detalii, își ordonează viața îmbinând tradiționalul cu modernul, dorește să fie frumoasă, să se facă frumoasă, supraveghindu-si atent totul: îmbrăcămintea, pantofii, munca ei, familia, își controlează totul: felul în care merge, de cum conduce motocicleta. Ea este aranjată tot timpul, știe să fie independentă, dar este și foarte cochetă. Ea are originea puternică, dar vrea să treacă peste barierele tradițional-exagerate, sunt educate, învață și vor să se auto-depășească, vor sa-și construiască o viața mai ușoară, mai interesantă, cu greutăți mai puține decât au avut mamele sau bunicile lor.

 

 

*

Este un elogiu adus Vietnamului? Poate.

Rândurile mele se doresc a fi o radiografie simplă realizată prin ochii unui turist a unor aspecte ale unei țări din Asia – Vietnam.
Poate sunt chestiuni pe care nu le știu, poate sunt unele lucruri pe care nu le înțelegem, noi, europenii.
Dar, nu poți să nu remarci frumusețile țării și frumusețea unui popor chinuit de alții mulți ani, dar care nu s-a lăsat.
Este o țară în plină dezvoltare și de la an la an devine o țară de admirat din toate punctele de vedere.
Și au rămas atâtea nespuse, dar o voi face pe parcurs: agențiile de voiaj care își fac treaba cu profesionalism, hotelurile atât de moderne, stațiunile atât de moderne, numai dacă spui Ha Long și poți să te vezi ca la Miami Beach.

 

PLAJA VIETNAM

Îmi amintesc de două lucruri care nu mi-au plăcut și pentru fiecare din ele mi se dă un răspuns bun.
În orice caz acestea nu-i deranjează pe turiști. Este problema vietnamezilor.
1. Aruncarea gunoaielor pe jos, oriunde te-ai afla, dar mai ales pe stradă. Nu sunt coșuri de gunoi decât puține și doar prin cartierul ambasadelor. Este foarte adevărat că după miezul nopții, străzile sunt invadate de măturătorii stradali care curăță tot și a doua zi de dimineață totul este lună. Ca și în cazul cu respectarea stopurilor obligativitatea coșurilor de gunoi li se pare de nerealizat pe moment. Ar trebui dusă o întreagă campanie, oricum va dura. Cum este vorba de un popor disciplinat, sunt convinsă că vor reuși.
2. Ricșa, “cyclo”, Xích Lô în limba vietnameză. Da, nu îmi place în secolul al XXI-lea plimbarea cu ricșa pe străzile din Vietnam mi se pare ceva umilitor pentru cetățeanul vietnamez. Ori aceasta nu caracterizează poporul vietnamez dârz, redutabil. Sigur că străinii își fac o plăcere, o iau ca pe ceva exotic, fie că se plimbă, fie că au obosit de mersul pe jos și iau o ricșă ca să se mai odihnească. Ricșa care apare imediat, când nici nu te aștepți, chiar nici nu-ți dai seama de cum te găsește. Am fost mustrată strașnic că pot crede că este vorba de o umilință. Este ca și un taxi, un mod de a câștiga bani pentru unii vietnamezi. Mi s-a spus că este o muncă foarte bună pentru unii vietnamezi care au copii și a fi „ricșar” înseamnă mai mult decât un salariu obișnuit. Prețurile nu sunt mari, poți negocia, „ricșarii” cedează ușor, nu vor să piardă un client … În unele locuri se spune că ricșa ar căra/duce mărfuri de colo-colo. Nu am văzut așa ceva în Hanoi. Ricșa este folosită numai pentru plimbări. Mai este dată și o altă explicatie: nu este vorba de ricșa clasică, din timpuriile subjugării coloniale cand ricșarul, alerga, trăgând sau împingand trăsurica-ricșă în care stătea stăpânul.  Acum ricșarul modern dă la pedale, mergând cu bicicleta toată ziuă. Amuzându-ne putin se poate spune ca acesta va trăi o sută de ani pentru că face sport care-i face numai bine…

Acesta este un prim capitol despre Vietnam-o țară de vizitat, cu atâtea necunoscute …

RENUMITA CAFEA VIETNAMEZA Până data viitoare, o invitație la o cafea vietnameză pe care n-o găsești decât la ei acasă. Se spune că este una dintre cele mai bune cafele de pe glob.

Va urma …