Vietnam

1 IUNIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPILULUI – cu imagini din VIETNAM

 

 

Motto:

„Şi cerul, şi pământul preschimbă sărutări

Prin raze aurite şi vesele cântări”

Oaspeţii primăverii – Vasile Alecsandri

Deși i se spune ziua INTERNAȚIONALĂ, totuși nu toate țările lumii sărbăoresc Ziua Copilului la 1 IUNIE.

Cele mai multe țări au ca dată pentru  Ziua copilului -1 IUNIE.

Și foarte multe țări au date diferite pentru Ziua Copilului.

Ceea ce mă miră este că nu am găsit în nici o categorie țări ca Franța și Italia.

Oare la acestea nu există pe an o ZI a copilului ?

În Vietnam, Ziua Copilului este sărbătorită pe 1 iunie ca Ziua Internațională a Copilului.

În Vietnam mai există și o altă zi pentru copii – în ziua cu lună plină din a opta lună lunară când este Festivalului Mijlocului Toamnei – Mid Autumn Festival – sărbătoare comună și Chinei și Coreei de Nord.

Copiii sunt la fel peste tot în lume…

Imaginea cu un copil Vietnamez de pe un afiș din fața unei școli și imaginea cu Românașul nostru Adrian – imagine luată de pe Internet – nu arată clar că  peste tot în lume copiii sunt la fel?

 

Întotdeauna când aud glasuri de copii, oriunde în lume, mi se pare că aud cuvinte românești oriunde m-aș găsi, atât de mult se aseamănă glasurile lor de prichindei fericiți la joacă sau la cântece sau (și) la țipete… glasuri cristaline, zglobii, absolut la fel ca la orice copil de pe lumea asta.

De aceea mi s-a părut potrivit motto din poezia lui Alecsandri care nu se referă la ziua de 1 Iunie, este vorba doar de apariția vestitorilor primăverii  – păsărelele care înveselesc natura.

La fel, pentru mine și copiii sunt niște vestitori de frumos, de bine, de veselie, de mare bucurie, apariții gingașe și aducătoare de Fericire în toate casele de pe acest pământ.

Copiii sunt la fel peste tot în lume…

Gălăgioși și liniștiți, timizi și dezghețați, fricoși sau curajoși,  mai iuți sau mai lenți,  guralivi sau mai tăcuți, zburdalnici/zvăpăiați sau liniștiți, pașnici sau agresivi – cred că agresivitatea la un copil nu este decât dacă le este cultivată de mici,  de cum au fost educați).

Și nu sunt de acord nici cu formula: vaaai…  ce deștepți sunt copiii din ziua de azi!

Nu-i adevărat.

Proporția de copii deștepți respectă ca și pentru oamenii de mai târziu Curba/Clopotul lui Gauss,

Conform curbei de distribuție a lui Gauss, cam

–   0,26 dintre oameni sunt genii.

–  4,3% oameni deștepți.

Aproximativ 27,18%  sunt oameni normali.

Iar în ceilalați 68,26… din păcate și cei mai mulți nu dorim să ne găsim pe aici…

Vezi pe Internet, imagini și alte explicații despre Curba lui Gauss sau și mai bine și corect ar fi de căutat într-o carte, la Bibliotecă, pentru o explicație absolut științifică.

Că azi la 5 ani un copil se uită pe tabletă nu înseamnă că e deștept.

20190426_173933

Acum 30-40 de ani un copil de 5 ani știa să citească. Mi se pare mult mai inteligent decât să apeși pe niște butoane…

Dar, să trecem, nu acesta era scopul rîndurilor mele.

Văzându-i pe cei de azi la joacă, îmi amintesc de copilăria mea liniștită pe o stradă cu 10 numere, stradă de forma unei paranteze deschise cu 5 numere de la 1 la 9 pe o parte a străzii și  cu 5 numere de la 2 la 10 pe partea cealaltă.

Străduța aceasta nu mai există azi, ea făcea legătura dintre două străzi circulate și mari: Făinari și Luncșoarei – care încă mai există.

Familia Lupeanu stabilită în București după anul 1950, cu 3 copii, o fată și doi băieți locuia pe strada Smeului nr.6

Stradă cu un farmec aparte, linștită și parcă oamenii erau mai buni, ne cunoșteam cu toții și ne salutam între noi cum ieșeam din curte exact ca și țăranii de la sate care nu trec unii pe lângă alții fără să se salute.

Niciodată nu am știut dacă numele străzii se scria cu  S sau cu Z.

Smeului sau Zmeului?!

A fost perioada de până la 14 ani când toate grijile erau numai pentru părinți, nu eram interesați, noi, copiii de numele străzii, raioane sau chestii de astea…

Întrucât există ambele cuvinte atât SMEU cât și ZMEU, dar cu sensuri (oarecum) diferite, cred că familia mea a stat pe strada Smeului, o stradă cu denumirea venind de la  SMEU – cuvânt care astăzi chiar nu se mai folosește și înseamnă Șarpe. – Dragon. –  Căpcăun, monstru din mitologia populară – fiind vorba de o stradă  veche, dintr-un bătrân cartier bucureștean – zona Obor.

Pe când ZMEU este, relativ, un cuvânt mai nou și este vorba de  personajul fantastic din basmele românești, balaur, etc. De aici a venit și jocul cu zmeie – cuvânt folosit și astăzi.

Mă conving că am stat pe strada Smeului cu S și pentru că, târziu,  am aflat că tocmai litera aceasta din denumirea străzii i-a salvat viața tatălui meu în anii celui de-al doilea război mondial… voi scrie în Jurnal și despre aceasta. Așa că cititorii mei să fie curioși și să revină la Blogul meu.

Chiar dacă autoturismele erau rare prin anii ’60 – ’70,  pe strada noastră ca o acoladă mașinile treceau și mai rar.

Câte jocuri frumoase nu jucam în mijlocul străzii: leapșa,  șotronul, titirezul, de-a v-ați ascunselea …

Băieții erau privelegiați , aveau jocurile lor specifice: lapte gros, hoții și vardiștii, bâza – la care aveau o mare asistență și toată lumea se amuza copios.

Când încingeam un football pe strada noastră era minunat. De multe ori aveam galerie formată chiar și din părinții noștri, dar și de mulți pici care erau mândri că formau galeria de pe strada Smeului.

Eu jucam football alături de băieți numai pentru că aveam un frate mai mare, pe Aurel, un înrăit al balonului rotund care mereu aranja câte o partidă. Din cauza aceasta a fost o perioadă în care mi se spunea Vali-fotbalista, dar după un timp nu mi s-a părut că mă caracteriza și am dat-o uitării.

Îl aveam alături și pe Marian, vărul meu, care deși mai mic cu un an decât mine îi plăcea să mă aibă alături.  (atât Aurel cât și Marian, din păcate, au părăsit lumea noastră mult prea devreme, nemeritat de devreme, au trăit intens și iute toată viața lor…)

Marian, unul dintre cei mai zburdalnici copii – câte geamuri nu a spart el … geamuri sparte chiar de la casa lui, câte certuri nu erau, câteodată fiind și câte o bătaie zdravănă pentru atâtea plăți făcute de părinții lui.

Era atât de  iute, de grăbit,  era, parcă într-o continuă alergătură, în tot ce făcea. El nu mergea, alerga permanent.

Marian era și unul dintre cel mai guralivi copii. Parcă, îi era frică să nu-i scape vreun cuvânt.  De repezit ce era amesteca cuvintele și vorbea extrem de repede așa încât uneori îl puneam să repete că nu-i înțelegeam cuvintele.

De aceea și numele meu i se părea că este mult prea scurt și-l repeta de fiecare dată când mă striga. Pentru el, ani de-a rîndul am fost VALI-VALI  pronunțat legat ca pe un singur nume. Cred că el chiar se gândea că numele meu era Valivali.

Vremuri de mult uitate, vâltoarea vieții ne-a prins pe toți.

De aceea, repet, cred că nu greșesc când spun că în orice epocă, pe oricare meleaguri, toți copiii sunt la fel.

ȘI TOȚI  COPIII SUNT FRUMOȘI.

Ați văzut copii urâți? Eu nu am văzut.

În Vietnam, de 1 Iunie am zărit copii care avau jocuri pe asfalt, săreau coarda, la un coș improvizat încercau să se remarce ca buni bascketbaliști.

1 Iunie era și ziua în care primeau lecții de viață. Una dintreaceste lecții, foarte necesară în Vietnam este reciclarea… gunoiului.

De altfle, în ultimul timp se obișnuiește ca pe la  orice fel de  întâlniri,  tinerii să fie învățați să respecte curățenia străzilor, să nu mai arunce gunoiul pe jos, să folosească cele trei recipiente pentru Hârtie, Plastic, Sticlă.

De la această întâlnire cu mulți copii și tineri nu pot lipsi cântăreții străzii.

Eu am fotografiat pe unul din ei.

61751262_467502914018390_7953380212069105664_n

Dulciurile, fructele, jucăriile, cadourile, dar și renumita înghețată vietnameză pe care o găsești la … BODEGA fac deliciul complet al zilei.

Desenele copiilor expuse în holul Bibliotecii Naționale Vietnam. Unele dintre ele deosebite:

Ploia ca venită din senin – lucru obișnuit în Vietnam – nu i-a speriat pe copii, ba, dimpotrivă, încă un motiv de veselie.

Ma gândesc, oare? Dacă mai pot să mă bucur de Ziua copilului și mă pot amuza încă giumbușlucurile lor, pot spune că sunt încă un om tânăr?

Vietnam

Complexul de distracții Fantasy Park – Muzeul figurilor de ceară – din munții BA NA – Vietnam

Complexul de distracții Fantasy Park din Satul francez,  din vârful munților Ba Na nu este cu nimic mai prejos decât oricare parc de distracții din Europa sau America.

Creat pe trei nivele te acaparează imediat.  Intri  rapid în lumea poveștilor cu zâne, mistere, gnomi, magicieni… Sunt spectacole, se dau reperezentații, copiii cântă, dansează,  urcă pe scenă  oricine vrea să spună o poezie, un cîntec o poate face. Se dansează, se spun glume, saltimbancii și aici fac ce știu ei mai bine și provoacă râsul copiilor. Este o atmosferă de bună dispoziție, de sărbătoare.

Totul  este firesc, toul ne pare atât de familiar.

Parcă toată lumea s-ar cunoaște,  asta este impresia că toți oamenii se știu, se cunosc… zâmbim unii altora, ne salutăm cu un Hello, toată lumea este veselă și există o condescendență tăcută, ca între adevărații prieteni.

Se trage cu arcul, cu pușca, cine are noroc și câștigă câte ceva.

Copii, femei, bărbați  aleargă de la un aparat la altul,  fiecare vrea să treacă pe la toate aparatele, și roata și lanțurile și caruselul și mașinuțele electrice… nimic să nu ne scape.

Din Casa groazei ies niște sunete care te înfioară, dar la ieșire zărești  niște fețe vesele care râd cu gura plină.

Iubitorii de adrenalină sigur găsesc și aici ce-și doresc:

SLING și MONTAGNE RUSSE/ ROLLER COASTE

Cred că sunt cele mai atractive.  La acestea două  se stă la coadă, dar se așteaptă voios, cu înțelegere.  Montgne russe este deja foarte cunoscut, iar Sling – un fel de catapultare la câțiva zeci de metri cu revenire rapidă pe pământ – unde țipete de groază sau de plăcere, cum vrei să le consideri  se aud cu fiecare ”transport”

Cel mai important lucru este că totul este gratis în Fantasy Park din Satul francez,  din vârful munților Ba Na! Dacă ajungi aici, absolut totul este gratis.

La Muzeul figurilor de ceară se plătșete intrarea, este cumva, separat de Parcul distracțiilor.

0Tot aici găsim și Muzeul figurilor de ceară.

Intrarea la muzeu este străjuită de un chip frumos: Nicole Kidman și de o minte strălucită: Steve  Jobs

1 Nu este un muzeu mare, nici atât de renumit, dar îți pare bine să-i vezi atât de aproape pe Obama sau Putin, pe unii cântăreți, actori holywoodieni.

Unii dintre ei sunt chiar  foarte reușiți, îți par  că sunt vii, gata să-ți vorbească. Vai, vai și atât de aproape…

Hotărâți singuri dacă spun adevărul sau mă înșel,

La ieșirea din Muzeu:

Unele  reprezentări mi s-au părut nereușite și aș da un singur exemplu:  Arnold Schwarzenegger – pare o caricatură, nici nu îl recunoști. Nu vreau să-l alătur acestora, poate le fac o sugestie să fie schimbat…

Totuși, nu cred că  merită un cuvânt de critică pentru unele nereușite când găsești așa ceva în Vietnam.

Să existe un muzeu al figurilor din ceară în Vietnam, la capătul lumii, într-un vărf de munte mi se fantastic. Atât!

Intrarea la muzeu se plăteste. Însă un preț foarte bun: 100.000 dongi – moneda vietnameză – adică 15 LEI.

*

La sfârșitul expunerii mele despre realizările Vietnamezilor pe  munții – Ba Na aș vrea să scriu câteva cuvinte despre

ORGANIZAREA ireproșabilă a unei excursii la Golden Bridge – Podul ținut pe două palme gigantice, Satul Francez cu Parcul de distracții și altele…

Deși în multe ale turismului și Vietnamezii mai pierd – încă, dar cred că își vor reveni rapid și în turism cum reușesc în atâtea alte domenii –  pentru că nu știu cum să se promoveze, aici, legat de Podul de aur – Golden Bridge -Vietanamez sau Satul francez – le Village Francais –  totul este organizat impecabil.

Sunt zeci de Agenții turistice în Da Nang care oferă pachete complete cu plecarea la 8 dimineața din Da Nang cu microbuz,  având ghid care vorbește în limba engleză,  masă la prânz dacă se dorește. Fiecare turist este luat de dimineață de la adresa pe care o indică.

Costurile unei asemenea excursii sunt foarte mici. O excursie de o zi  cu plecare din Da Nang de la 8 dimineața și întoarcere spre orele 20.00 este de 380.000 VND, (dongi- moneda vietnameză) adică aproximativ 35 USD.

Ajunși la baza muntelui poți alege, fie să ajungi  la Podul de aur și mai departe cu ghidul, fie să vizitezi singur, după cum dorești.

Dacă vrei sa nu ai însoțitor  ți se face o informare generală, primești un pliant (gratis) cu tot ce este de vizitat și fiecare turist este liber să facă ce vrea.

Trebuie doar să respecți ora întoarcerii și locul stabilit pentru ”reunificarea” grupului cu care ai venit.

Totul  este organizat  cu profesionalism, cu dorința de a fi mulțumit, fiecare turist trebuie să fie mulțumit nu numai pe moment, dar să  fie convins că merită să revină,  și bineînțeles să spună  prietenilor că este un loc pe pământ pe care trebuie sa-l vezi neapărat.

Sunt turiști vietnamezi și numeroși  străini – japonezii și coreenii fiind cei mai mulți.

Sunt organizate vizite de câteva ore, de o zi, de câteva zile și mai mult – cu cazare în hotelurile din satul francez. Pliantul deține toate informațiile necesare.

De la baza munților Ba Na pe mai departe se ajunge numai cu telegondola (chiar nu înțeleg de ce nu există și drum rutier. Nu pot crede că nu există. Că, doar francezii la 1920 cum veneau ?! Ori nu este un drum amenajat, ori … mister!)

Există trei linii de telegondole, fiecare linie cu telegondolele viu colorate, în  verde, galben, roșu,

La telegondole zărești o mulțime de oameni și te îngrozești gândind că va trebui să aștepți ore bune… – obișnuiți ca în România la telecabină/telescaune, ori, aici, nici nu realizezi că peste 2-3 minute ești deja în telegondolă.

O singură linie din cele trei linii de telegondole merge până la Golden Bridge. Celelalte două urcă și mai departe.

Cum telegondolele vin unele după altlele, îmbarcarea se face rapid, nici nu te dumerești bine și ești deja așezat pe băncuța din telegondolă.  De aici începi să te minunezi de ce vezi în jurul tău.

Timp este pentru că se ajunge la Golden Bridge, în 40 de minute.

Înaintea sălbăticiei  naturii de primprejur se observă  la o distanță considerbilă  liniile paralele ale celorlalte două gondole. Cum cablurile telegondolelor nu se disting bine și se văd numai cabinele, imaginea este rară: cu forma  lor sferică sau semi-sferică telegondolele îmi par ca niște  buburuze vii, uriașe, roșii și verzi care aleargă în sus și în jos, exact ca niște gândăcei-buburuze, parcă, întrecându-se între ele, jucăușe, libere, spontane, nepăsându-le de hăul sihăstriei de dedesubt…

Imaginea aceasta cu telegondolele – buburuze pe deasupra crestelor munților mi se pare deosebit de frumoasă, iar frumusețea sihăstriei locurilor trece pe locul doi.

Câtă asemănare cu Hotelul nostru din Sinaia – Cota 1400!

Cu telegondolele de la Golden Bridge până la Satul Francez  poță să te plimbi cât vrei, nu plătești nimic în plus.

Urci pe pod și poate e multă lume, poate nu este soare și o pornști spre Satul francez.

Când vine pauza de prânz și este mai puțină lume pe pod, astfel încât te poți plimba în voie, poți coborî cu telegondola fără vreo plată până la podul ținut pe palmele  uriașe de piatră.

Revii în satul francez, fie cu telegondola sau dacă vrei să schimbi traseul, cu priveliști noi,  poți să alegi funicaularul, de asemenea fără a plăti ceva în plus.

Între Golden Bridge și Satul Francez există două linii de telegondole și linia funicularului – o telecabină cu aproximativ 30 de personae, cu un traseu diferit de al telegondolelor, mai abrupt și mult mai rapid.

Se pornește din Gare d’Amour, cu ultima oprire în Gare de Jardin, cu alte curiozități și lucruri minunate.

Din toată inima: Bravo, Vietnam!

 

Dacă doriți să faceți o călătorie în această fascinantă țară și prin aceste locuri, de bun ajutor vă va fi buna prietenă a fiului meu, Yen – 

 YEN’S TRAVEL AGENCY CO.,LTD – Hanoi, VIETNAM – telefon :+8497-9300-286

https://www.facebook.com/hoangyentravel

 

Vietnam

Satul francez din inima munților Ba Na – Vietnam

1-1

Satul francez din mijlocul Vietnamului, aici în creierii munților Ba Na este exact un sat francez din inima Franței.

Pe mine satul francez de pe munții Ba Na m-a lăsat ”bouche bée” că tot este vorba de Franța!

Cred că satul francez face să pălească  creația Golden Bridge.

Satul francez are și o Biserică, sunt magazine, restaurante, hoteluri, arhitectura clădirilor fiind inspirată din clădirile franceze, din piatră și lemn.

Treci prin gări franceze, ajungi în restaurante franceze, celebrele cafenele pariziene le găsești aici… așa ca revii la realitatea anului 2019.

O imitare a tot ce este francez.

Cred că sentimentul pe care ți-l transmit Vietnamezii după ce străbați străzile și aleile din Satul Francez este de Mândrie, parcă ar spune: ”iacă-tă, am construit totul, mult mai frumos și mai franțuzesc!”

Nici nu și-ar fi închipuit francezii, acum  100 de ani că s-ar fi putut crea aici un loc de basm, cu o atmosferă franceză sută la sută.

Locul agreat de francezi la 1919 este acum  satul francez – o stațiune de basm, ești coborăt într-o Franță de  vis,  peste tot te năpădește istoria alături de realitatea secolului 21.  Au de ce să fie mândri Vietnamezii.

Nu există nici o deosebire între imaginile – fotografii proprii de mai sus, din satul francez – Vietnam – anul 2019

și

imaginile  de mai jos LUATE DE PE INTERNET, cu sate din Franța:

 

Vietnamezii nu l-au uitat nici pe Gambrinus – regele berii. Există aici o inscripție care amintește Legenda lui Gambrinus.

Legenda pe care o știm și noi spune cã Gambrinus, regele berii, s-ar fi nãscut în Flandra unde ajutat de diavol ca să își cucerească iubita  l-ar fi învățat să facă  ”vinul de Flandra”  care se numește „bere”. Pe seama lui Gambrinus sunt și alte legende

Legenda este Legendă, dar Gambrinus chiar este menționat pentru prima dată într-un manuscris anonim flamand din 1526, în care se vorbește de acest personaj care ar fi trăit în Flandra și Brabant, pe vremea lui Carol cel Mare. Alții spun că este vorba de numele unui duce de Brabant, de origine burghinionă, născut în 1251 și omorât în 1295 într-un turnir la Bar. Acestuia, însă, îi plăceau numai luptele și nici că s-a ocupat vreodată de bere.

Putem spune că prin această menționare  a lui Gambrinus din Satul Francez, Vietnamezii pot să-și vândă mai multă bere alături de preparatele tradiționle, dar și alte mâncăruri specifice și deosebite de prin alte părți.

Și satul francez din Vietnam este binecuvântat cu flori, multe flori de toate culorile. Bineînțeles că Vietnamezii  nu uită că suntem în Anul Porcului.

Ca niște regine ale frumosului, tronează deasuprea tuturor florilor, LALELELE

Nu ați văzut niciodată un câmp de lalele atât de frumos.

Pe un kilometru sau mai mult, într-un aranjament care-ți îngheață răsuflarea îți scalzi privirea într-o întinsă grădină  de lalele.

Nu-ți trebuie nici mâncare, nici băutură, te saturi privind, fotografiind și iar privind… minunâdu-te de colorit, de forma lalelelor, de aranjament …

Ni s-a spus că unul dintre bogații Vietnamului ar fi adus aici un miliard de lalele.

Mie mi s-a părut cam mult un miliard, dar UN MILION de lalele sunt cu siguranță.

Lalele pentru înfrumusețarea satului francez, aici, în vârful muntelui pentru  încântarea ochilor de turiști  care nu se mai săturau fotografiind!

 

Aici și coșurile de gunoi erau ”camuflate” cu flori – să nu fie urâțite imaginile deosebit de frumoase, de basm și reverie cu un coș de gunoi. Poate, s-au gândit și la faptul că atmosfera de epocă ar fi distrusă cu un coș de gunoi!

Sau sunt coșuri de gunoi cu forme atrăgătoare care îți cer elegant să nu arunci hârtiile/resturile pe jos când ele te așteaptă …  …

Și urme ale unor construcții din 1919.

Catedrala St Denis – cu o mireasă pe trepte… Vietnamezii – creștini obișnuiesc să-și creeze un album de fotografii înainte de nuntă, multe fotografii se fac în fața bisericilor catolice.

 

Urmează Complexul de distracții Fantasy Park și Muzeul figurilor de ceară.

De asemenea voi adăuga câteva cuvinte despre organizarea deosebită pe care o depun Vietnamezii ca o excursie/vizită aici să-ți rămână întipărită în minte, să recomanzi și altora…

 

 

Vietnam

GOLDEN BRIDGE – PODUL DE AUR = CAU VANG

 

15

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GOLDEN BRIDGE – PODUL DE AUR = CAU VANG

Podul de aur este construcția vietnamezilor din iunie 2018.
Este vorba de un pod numai pentru pietoni – construit la peste 1400 de metri de pământ și este susținut de două mâini uriașe numite „mâinile lui Dumnezeu”.

De fapt, podul este ținut pe palmele a două mâini uriașe, din piatră.

Podul a fost proiectat de către un arhitect vietnamez – Vu Viet Anh care spunea că aspectul podului arată că „mâinile lui Dumnezeu” au tras o fâșie de aur din munți, creând o pasarelă spre cer”. Foarte frumos spus.

Fâșia asta de aur trasă din munți spre cer este creația despre care se întreabă atâta lume dacă este într-adevăr o construcție din Vietnam.

Revelatoare este întrebarea mamei lui Mike, americanul care trăiește de mai mulți ani în Hanoi: ”Mike, tu chiar ești în Vietnam? Nu mi se pare după imaginea cu acest pod”

Construcția care a durat aproape un an de zile, a costat 2 miliarde de dolari și se spune că prin ea Vietnam vrea să mărească numărul celor 1,5 milioane de turiști pe care îi are această zonă în fiecare an.

Podul de aurCau Vang în vietnameză –  are o lungime de 150 metri, este ornamentat  pe laturile lui cu crizanteme purpurii Lobelia, iar vederea de pe pod, cu imagini ale dealurilor Ba Na –  orașul Da Nang sunt minunate, te copleșesc prin frumusețe, dar sunt și copleșitoare prin sihăstria vizibilă a locurilor.

da

Privind această imagine panoramică îmi vin în minte versurile lui George Coșbuc din poezia ”Vara”:

Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus”.
………………………….
Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”
……………………………………………

Chiar dacă nu se vede Ceahlăul, sălbăticia locurilor este aceeași, munții deoparte și de alta, Budha este la apus, un uriaș, de pază țării lui e pus…

Să sperăm că ne va ierta Coșbuc dacă pe versurile lui ne ”jucăm” puțin cu cuvintele mai ales că nu greșim dacă spunem că și prin alte locuri, meleaguri îndepărtate:

”Cât de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu! ” 

Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam pe Budha la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu capu-n soare,
De pază ţării lui e pus

 

Acest pod văzut în fotografii pare înfricoșător, se spune că parcă ai merge printre nori.

Este puțin adevăr aici, depinde de fiecare om. Mergând pe pod nu mi s-a părut că merg printre nori, mai mult mi s-a părut că pășesc pe crestele  munților și de aici o emoție puternică de unde mă aflam.

Podul de aur este deosebit, este ceva unic în lume până la această dată, dar nu am văzut pe nimeni înfricoșat mergând pe acest pod.

Designul nu mi se pare elegant, ci mai mult inedit.

Originalitatea podului este dată tocmai de palmele care susțin podul.

Și palmele nu sunt de o parte și de alta a podului, cum greșit spun unii, ci pur și simplu podul stă pe două palme întinse, uriașe.
Sunt două palme gigantice, dar, pilonii din metal mă trezesc din reverie și realizez că sunt în secolul 21.

Ca să nu se topească vraja, ar fi fost bine ca pilonii de metal să fie îmbrăcați în piatră, iar scândurile/podeaua de lemn pe care mergi, străbătând podul  mi-ar fi plăcut să fie tot din piatră sau o simulare (așa suntem noi Românii cârcotași… haha)

 

 

20190327_095409Mergînd pe pod, ambianța creată de vietnamezi este deosebită: ești însoțit în permanență de muzică în limba franceză cântată de Julio Iglesias ( J’ai besoin de toi, Souriez madame, Je n’ai pas change), Mireille Mathieu, Adamo, Enrico Macias. O atmosferă de neuitat.

Să  nu credeți că este singurul pod din Da Nang.

Orașul mai are și are alte câteva poduri la fel de frumoase, măiestrit realizate, așa cum ar fi și Podul dragonului care este luminat noaptea, creând o imagine rară, iar în nopțile de sărbătoare din gurile dragonilor ies limbi de foc.

Iar, aici, în creierul munților – dealuri Ba Na nu numai podul de aur susținut  de cele două palme este singura atracție, aici pe vârful dealurilor Ba Na – în trecut stațiunea de vacanță fondată de coloniștii francezi la 1919 domină SATUL FRANCEZ

Podul de 150 metri îl parcurgi în câteva minute, privind  rapid, iar dacă faci și fotografii mai prelungești poate jumătate de oră, patruzeci de minute.

Coborând, însă de pe pod și urcând în continuare cu telegondola sunt câteva obiective deosebite pe care nu trebuie să le ratezi, merită să le vezi încet, parcurgându-le cu sfioșenie, de ce nu, chiar cu pioșenie pentru ceea ce au realizat Vietnamezii.

Îți trebuie pentru asta ore bune, dar și mai bine ar fi câteva zile  ca să vezi frumosul sat francez creat de Vietnamezi,  Complexul de distracții Fantasy Park, Muzeul figurilor din ceară.

 

Într-o parte a satului francez străjuiește un imens Budha.

Un Budha impunător care din înâlțimea muntelui parcă supraveghează tot: satul francez, Golden Gridge, natura sălbatică de primprejur. Privirea-i scrutătoare ajungând până în orașul Da Nang și mai departe…

Se spune că orașul Da Nang, în zilele însorite, chiar se zărește, de aici, de sus.  Noi nu am avut acest noroc

Stând lângă statuie până și cerul pare mai aproape.

20190327_133253

Toți turiștii budiști aduc ofrande așa cum știu ei.

În afara turiștilor vietnamezi cei mai mulți sunt turiștii japonezi și coreeni.

Am văzut, însă și turiști europeni și americani  care știau anumite ritualuri.

Dacă vrei să intri în pagodă, te descalți, chiar primești și îmbrăcăminte adecvată.

Noi, creștinii, fotografiem și ne minunăm de construcțiile bine întreținute.

1

 

 

 

 

Vietnam

TẾT – Anul Nou Vietnamez

5 FEBRUARIE 2019 – ANUL NOU  VIETNAMEZ

Toate țările din Asia dau o importanță deosebită noului an specific lor.

[Asta nu înseamnă că nu sărbătoresc și noul an calendaristic. O țin într-o sărbătoare de dinainte de 31 decembrie.

Vietnamezii respecă și tradiția europenilor și nu numai, vând brazi – numai artificiali – dar sunt brazi mari, frumoși, impunători care apar peste tot încă de dinainte de Crăciun. Venirea sărbătorii de Anul Nou nu se vede numai din vânzarea brazilor. Totul se schimbă, apare câte un mic detaliu care-ți vestește sărbătoare: vitrinele magazinelor sunt împodobite cu steluțe albe, în casele oamenilor apar la ferestre becuri colorate, dar și diverse firme-companii-instituții vietnameze se ”arată” sosirea Noului An.

Orașul este pregătit de sărbătoare, orașul este în sărbătoare.

Sunt vânzări de ghirlande exact ca la noi, nu lipsește beteala aurie, alături de toate celelalte culori: verde, alb, albastru, sunt tot felul de globuri, mărimi diferite, frumos colorate, dantelate și care trântite pe jos nu se sparg! Am văzut becuri luminoase, lumânări colorate, multe abțibilduri cu semnificația Crăciunului sau a Anului Nou, statuete cu Moș Crăciun, crăciunițe-flori,  flori cu crăciunițe în ghiveci. Ce mai, exact-exact ca în România. Lipsește doar zăpada.

La mare căutare sunt și celebrele căciuli de Moș = căciulița Crăciuniță purtate și de vânzători, dar mai ales de vânzătoare, totul în speranța a cât mai multe vânzări.    De revelionul nostru vietnamezii nu au zile libere, nu sunt artificii, iar cafenelele, barurile, restaurantele, terasele funcționează, sunt pline de străinii care vor să se distreze, iar vietnamezii le sunt tovarăși de petrecere, desigur]

 

5 Februarie 2019 – TẾT – Anul Nou  Vietnamez

Toate țările din Asia dau o importanță deosebită noului an specific lor.

Se vorbește, de regulă, de Anul Nou Chinezesc. Probabil că vine, ca tradiție, de la chinezi. În multe din tradițiile vietnameze întâlnim specificul chinezesc. Pe multe ziduri cu vechime, pe inscripțiile pagodelor vietnameze sunt litere ale alfabetului chinez. Bineînțeles că toți vietnamezii vorbesc de anul nou vietnamez și nicidecum nu îi spun chinezesc.

Toate datele Anului  Nou Vietnamez  sunt identice ca ale Anului Nou Chinezesc.

El nu are o dată fixă. Fixarea datei anului  vietnamez are loc la a doua Lună nouă după solstiţiul de iarnă, adică va fi într-o zi de după 20 ianuarie, în fiecare an altă zi, până în 20 februarie – cel târziu.

Cel mai adesea, noul an vietnamez are loc pe la începutul lunii februarie. Așadar este vorba de sărbătorea Anului Nou conform unui calendar care ţine seama de ciclurile Lunii. Așa se explică de ce data Anului Nou în fiecare an este alta.

Pe 4 februarie 2019 vietnamezii se despart de Anul Câinelui de Pământ. Din 5 februarie 2019 începe anul Porcului, iar, după Anul Porcului de Pământ, va urma cel al Şobolanului de Metal.

Se spune că anul Porcului este un an al reușitelor financiare, al bunelor investiții. Porcul simbolizează norocul, cinstea, prosperitatea. De aceea el trebuie îngrijit și bine hrănit mereu. Porcul este şi un semn al virilităţii. Cei care nu au copii speră ca simbolul porcului să îi ajute. Se spune și că persoanele născute sub semnul Porcului sunt cinstite,  pline de entuziasm, generoase, dar nu aruncă cu banii deși lor își fac multe plăceri care ar putea lipsi.

Aș împărți această mare sărbătoare pentru vietnamezi în trei perioade distincte.

  1. Perioada de dinaintea datei anului nou,

cu  furia cumpărăturilor,  acel iureș de nedescris în care trăiesc oamenii pregătindu-și acest mare eveniment din viața lor. Se aranjează altarele  din propriile case, din pagodele cu ritualurile lor specifice. Morții trebuie să fie alături de cei vii. La altare se aduc fructe, flori, băuturi de tot felul, apă, sucuri, alcool, lumânări, cam tot ce înseamnă necesarul pentru un om în viață, acum, trebuie să aibă și morții.

Nu îmi place decât religia creștină, dar dacă în aceste momente, la un popor în majoritate ne-creștin, nu se uită morții mi se pare un lucru de apreciat.

Se fac pregătiri specifice pentru masa de Anul Nou Vietnamez, cu mâncăruri vietnameze. Din care nu poate lipsi Bánh chưng – pronunție aproximativă Bain Cîn(g). Englezii o numesc prăjitură, dar nu este de loc dulce așa că denumirea de cake nu i se potrivește. Nu există nici o bună traducere pentru acest fel de mâncare. Trebuie să îi spui exact așa cum o numesc vietnamezii Bánh chưng – Bain Cîn(g). Forma ei pătrată, exterioară ar reprezenta Pământul și este făcută dintr-un orez special, nu orice fel de orez, iar interiorul-mijlocul,  rotund  ar fi Cerul și conține  carne de porc, grăsime și fasole verde.

De asemenea în fiecare casă  se pregătește o găină care va fi fiartă sau prăjită. Găina trebuie sa fie întreagă,  de la cap și până la gheare inclusiv, se scot, doar, evident, măruntaiele. Aceasta se servște după miezul nopții, la intrarea în Noul An. Așa se explică o vânzare mare de găini in zilele de dinaintea sărbărtorii revelionului.

Se aranjează de sărbătoare vitrinele magazinelor, restaurantelor, companiilor, băncilor. Toate  magazinele, instituțiile au un aer de sărbătoare prin aranjamente specifice de sărbătoare, prin ”bradul” specific noului an vietnamez.

Acum ”bradul” artificial este înlocuit cu copăcei naturali.  ”Bradul” este reprezentat, de fapt, prin doi copăcei – un portocal și un copac cu flori de primăvară. Copacul primăvăratic trebuie să fie un copac luminos, cu flori deschise la culoare, alb, roz, bleu, ceva vesel care să-ți inspire bună dispoziție, optimism, fericire.

Copacii de an nou nu trebuie să lipsească din casele oamenilor, copaci mai mari sau mai mici, cu mai multe fructe și flori sau mai rare și aici, la fiecare, după posibilități.  Ești încântat la vederea atâtor flori, pe străzi, pe trotuare și de vânzre și ca ornament.   Am văzut grădini întregi cu flori multicolore. Flori, multe flori, atât de viu colorate că nu știi pe care să le alegi – în cazul cumpărării lor. Toată lumea cumpră flori cu snopul, cu brațul, se transportă pe motociclete, chiar și cu duba.

Sunt pline și vitrinele cu tot felul de podoabe strălucitoare care marchează noul an care va începe curând. Este o fugă nebună a oamenilor pe motocicletele lor care pur și simplu ”zboară” de colo-colo.

Nu numai copăceii – ”brazii” – de anul nou nu trebuie să lipsească din casele oamenilor, dar fiecare casă, scară de bloc, instituție are montat în aceste zile și steagul Vietnamului. Pagodele au alături de steagul național și steagul specific credinței lor

  1. Perioada sărbătoririi efective a Noul An.

Anul acesta în 4 februarie, de fapt 31 decembrie – este petrecerea Revelionului. Nu am greșit, foarte  mulți vietnamezi spun că 4 februarie este 31 decembrie. Vorbeau în 3 februarie de 30 decembrie, ș.a.m.d.

Așadar, se pregătesc mâncăruri specifice, iar revelionul, în general, se petrece în familie, cu program TV tradițional.

Femeile își poartă portul național – AO  DAI – costumul cu două piese (se spune că la origine, marcând o eleganță deosebită ar fi ca acest costum să aibă trei piese, dar s-a pierdut această idee, se poartă costumația numai cu două piese – pantalon peste care este un fel de tunică lungă cu fantă și în partea stângă și în partea dreaptă. Uneori această fantă este cu 2-3 centimetri deasupra taliei pantalonului apărând ca un mic triunghi numit ”triungiul emoției”.

Costumul tradițional este purtat cu mândrie de toată partea feminină – copii, femei mai tinere sau mai în vârstă – în  ocazii speciale ca Anul Nou – TET(in limba vietnameză), la  ceremonii oficiale, conferințe, pentru stewardeseste obligatoriu, unele cupluri preferă ca mireasa să poarte și la căsătorie costumul. Este o varietate de culori la aceste costume. Deși există costumul tradițional și pentru bărbați aceștia nu îl mai poartă, sau foarte rar. În schimb, băieții de până la 10-12 ani îl poartă cu plăcere și sunt chiar foarte drăguți. (La acest capitol voi mai reveni, trebuie să amintesc și de cochetăria vietnamezelor, ori imaginile de acum nu sunt prea elocvente)

O mare majoritate întâmpină noul an pe străzi chiar și numai pentru câteva minute pentru a vedea artificiile. Artificiile pe lângă frumusețe și bucuria copiilor, spun vietnamezii, că ar alunga ghinioanele. Petardele au fost interzise din cauza unor accidente. Statul organizează an de an locuri speciale unde cam timp de 15 minute  de unde se lansează artificii.

Anul acesta artificiile, în Hanoi  au fost fixate în 11 locuri. Am înțeles că în Saigon au fost numai 6-7 locuri. Nu prea am înțeles aceasta întrucât Saigonul este un oraș mult mai mare… îmi scapă raționamentul.

O circulație nebună, din nou, pe motociclete în special, dar sunt și mașini foarte multe – trebuie spus că numărul mașinilor în Vietnam a crescut foarte mult, ceea ce face ca circulația să fie și mai îngreunată. O mulțime de oameni merg și pe jos, sunt trotuare pline,  se merge și pe mijlocul străzilor printre motociclete  pentru a vedea artificiile.

Pe străzi sunt la tot pasul vânzători ambulanți cu pachețele frumos ambalate în care se pune sare și o cutie de chibrituri. Sarea este trăinicia pentru o familie ca și chibriturile care nu pot lipsi dintr-o casă. Unul dintre obiceiurile de an nou – printre multe alte obiceiuri și superstiții –

După cele 10-15 minute cu artificii, unde oamenii fac fotografii, video – vietnamezii sunt mari amatori de fotografii, foarte mulți vietnamezi merg la cea mai apropiată pagodă pentru a se ruga, a pune bani la Budha pentru noroc și prosperitate în noul an, se fac incantații, se ard lumânări pe lângă bețigașele frumos mirositoare de care știm și noi, europenii.

De asemenea, încă o superstiție de care mulți țin cont este să ardă bani falși, de regulă sunt dolari, teancuri de bani se ard în noaptea de anul nou dar și în zilele următoare.

Apoi se merge acasă, se mănâncă găina pregătită deja, se bea, se urează, se dau cadouri, de regulă cei mai în vârstă oferă celor mai tineri, copii, nepoți, plicuri cu felicitări, dar și cu bani. Și aici după posibilități, de la familie la familie, de la câțiva dongi – VND, moneda vietnameză până la 100 USD sau mai mult.

Plicuri speciale de felicitare:

Imediat după revenire în casele vietnamezilor, tot o tradiție pentru a le merge bine tot anul, este bine ca prima persoană care trece pragul casei să fie o persoană sănătoasă, cu reușite în viață, dar căruia i se prevede în continuare o viața prosperă, preferabil să fie un bărbat.

Melodiile Tetului, interpretări diferite, la fel de frumoase și semnificative:

”TẾT LÀ TẾT”, simplu: ”Anul nou e Anul nou!”

https://www.youtube.com/watch?v=werjDik19sc&feature=share&fbclid=IwAR1lbHSCV-VX0r1Y-PP-Jpe5mTgamzc-tilsy9u2-MII9eNiz5mIc6_mYuE

https://www.youtube.com/watch?v=ZDdE3ivp6X4

https://www.youtube.com/watch?v=wDKLnukTzJM

https://www.youtube.com/watch?v=dAdf1yofqmg

  1. A treia perioadă se referă la întâlnirile din familii.

După revelionul vietnamez, chiar de a doua zi, dar și în următoarele zile este un  ritual al întâlnirilor din familii.

Este ceea ce mie îmi place cel  mai mult la Anul Nou Vietnamez.

Este bucuria întâlnirilor dintre frați, dintre părinți și copii, dintre bunici și nepoți, dintre verișori, unchi, mătuși, ș.a. m.d.  Așa se și explică de ce de fiecare an vietnamez, toți vietnamezii de pe glob se întorc în Vietnam.

Sau cei din Saigon merg in Hanoi, cei de la țară vin la rudele de la oraș sau cei din orașe ajung obligatoriu la țară, spre locurile natale. O să spuneți că nu toți. Poate. Dar, cei mai mulți așa fac. Aeroporturile vietnameze sunt pline. Vă închipuiți  11– UNSPERZECE  zboruri într-o zi de la Saigon la Hanoi și, invers, tot atâtea? Și asta timp de 7-8 zile înainte de marea sărbătoare și 7-8 zile după  5 februarie – în acest an, 2019.

Adică, noul an vietnamez este și anul bucuriei, al prieteniei, al împăcărilor, al iubirii, al Familiei. Familia este totul. Toți se grăbesc să ajungă de anul nou la ei acasă, în lucurile natale, printre cei dragi. Sunt respectați foarte mult bătrânii, parinții, bunicii. Iar aceștia sunt bucuroși de copiii și nepoții lor.

Voi mai scrie despre respectul acordat celor mai în vârstă. Aceasta începe încă de  la modul de adresare: într-un anume mod se adresează unul de 5 ani celui de 10-15 ani, într-un anumit mod se adresează unul de 40 de ani unuia de 20 de ani și altfel, total respectuos unul de 20 sau 30 de ani unei persoane de 50 de ani.

Aș numi chiar Vietnam – ”Țară pentru bătrâni” gândindu-mă la romanul lui Cormac McCarthy „Nu există ţară pentru bătrâni” după care Joel şi Ethan Coen au făcut filmul „Nu există ţară pentru bătrâni”.

Aici chiar există respectul pentru bătrâni. Să fie vreo legătură și cu provebul românesc ”Cine nu are bătrâni să-și cumpere”? Spiritul popular- etnografic se cam întrepătrunde între generații, popoare?” Nici nu știu dacă vietnamezii se gândesc ca noi, Românii, la experiența acumulată, la sfaturile bune și înțelepete pe care le-ar da  bătrânii. Mie mi se pare că în Vietnam este un respect pentru bătrâni fără o explicație clară, nu este o impunere, pur și simpul, fiind mai în vârstă trebuie respectați – cum spuneam mai înainte, începând de la vârstă fragedă, chiar de la salut, se insuflă respectul pentru cei mai în vârstă și se continuă…

Mi se pare o chestiune care le vine  firesc și este lăudabil.

Anul Nou vitenamez presupune și o împăcare între oameni, mai ceva ca în religia noastră creștină care ne spune să nu stăm supărați unii cu alții.

Sărbătoarea și petrecerile țin cam 15 zile și este legată de Calendarul specific care stabilește data anului nou, atât timp cât durează un ciclu lunar, de la Luna nouă la Luna plină.Cafenele și restaurantele au fost închise din pre-ziua anului nou și încă vreo 2-3 zile după.

Unii mai ”lacomi” sau pentru a nu-i dezamăgi pe străini își deschid porțile a doua zi după anul nou. Sunt terase pline-ochi. Sunt vietnamezi îmbrăcați de sărbătoare, cu copiii lor atât de drăgălași îmbrăcați în costumul tradițional. Aleile parcurilor din apropierea teraselor sunt pline de mese aduse special de către debarasorii din terasele de alături cu parcurile. De abia se face față cererilor. Se bea bere și/sau sucuri naturale de mango, ananas, papaya, guava, avocado, portocale, fructul dragonului, etc. Nu lipsește ceaiul – o permananță a teraselor, de obicei se servețte gratis alături de comanda fiecăruia.  Așadar, petrecerile continuă.

În această perioadă melodia preferată a vietnamezilor  care se aude prin toate casele este ”Happy new year” a formației ABBA  https://www.youtube.com/watch?v=3Uo0JAUWijM

În aceste zile libere vietnmezii merg la gimnastică, joacă tenis, bărbați și femei, chiar și femeile mai în vârstă, tinerii joacă fotbal. Parcurile sunt dotate cu aparate de gimnastică, așa cum o dovedesc  fotografiile. Nimeni nu se jenează, femei sau bărbați își urmează exercițiile fără să țină cont de privirile curioșilor, așa cum sunt și eu

Închei spunând că nu știu alții cum sunt, dar mie îmi plac tot mai mult sărbătorile noastre, de acasă. Nicăieri nu este un Crăciun mai frumos ca în România cu mâncărurile noastre tradiționale, cu sarmale și cu o țuică fiartă, iar mirosul de cozonac nu are comparație.

Nu îi înțeleg cum pot unii, cei cu bani mulți mai ales să își fac revelionul prin alte țări și în specail prin țări calde. Am citit că și un om politic român și-a petrecut revelionul în Saigon?!

Am descoperit niște lalele într-o vitrină. Un sentiment de melancolie m-a cuprins din nou și scriu că, parcă, nicăieri nu este mai frumos ca Acasă…

șI LALELELE NOASTRE ...

Să aibă dreptate Octavian Paler care spunea că „România este patria mea, restul sunt doar țări”?

 

Jurnal

Anul Centenar – Ziua Națională a României în Vietnam

DA-1  3SCENACLAR

AMBASADORUL  5FLORI 1FLORI 211okMUZICA10-da-3ROMANCUTZAMUZDA-22 - Copy (2) - Copy - Copy

CULINAR4CULIN 2

În 29 Noiembrie  2018 am sărbătorit Ziua Națională a României în Vietnam

Mi-ar fi plăcut să fiu în țară, în acest an Centenar.

Cu toate că sunt la curent cu toate relele din țara mea care continuă și acum, într-o așa zi măreață, totuși așa am simțit, parcă mi-ar fi fost mai bine în țară.

Viața, însă  ne rezervă cele mai neobișnuite cărări…

Recepția dată de Ambasada României din Vietnam de Ziua Națională a României, în Anul Centenar 2018 a fost și pentru mine o adevărată sărbătoare.

Încă de la început, de la Invitația primită din partea Ambasadei, apoi locul desfășurării evenimentului la Thang Long Ballroom, Melia Hotel – Sala de Bal Dragonul Zburător  fosta denumire a Hanoiului (Thang Long)

1  H -1

… Un splendid hotel cu o minunată Sală (de Bal), aranjamentele florale deosebite, steagul tricolor prins artistic pe tavanul sălii, muzica românească de care ne este atât de dor când suntem departe de țară și parcă, abia atunci o simțim deosebit de frumoasă și o apreciem cum se cuvine, totul a fost deosebit.

Scena unde s-au ținut discursurile însuflețite ale ambasadorului  României în  Hanoi, Valeriu Arteni și ale distinsului Ministru vietnamez era frumos amenajată, cu steagul tricolor, cu imaginea Arcului de Triumf.

Imaginea cu Arcul de Triumf , aleasă probabil, știindu-se că monumentul comemorează participarea României în Primul Război Mondial de partea aliaților.

De o parte și alta a scenei pe două panouri imense se puteau urmări  în  limba engleză discursurile celor doi diplomați.

Ne-am bucurat de multe melodii românești cântate cu măiestrie de doi artiști Români, tată și fiică.

Mâncărurile românești  precum și vinurile de acasă, o altă notă bună.

Prezente au fost și câteva delicatese din bucătării străine.

Tinere vietnameze, neobosite, dar și cu pricepere zburdau printre invitați oferind cu eleganță băutura preferată pentru fiecare.

Totul a contribuit la o ambianță de sărbătoare, cu discuții înflăcărate printre Români, au apărut și mici hore create ad-hoc.

M-am simțit bine și de mai multe ori în acea seară am exclamat cu mândrie ”Bravo, România”.

Cred că a fost o adevărată sărbătoare pentru toți Românii veniți la această întâlnire anuală.

Mulți au dorit să se întâlnească unii cu alții, Români cu Români, să-și mai aline dorul de acasă care există, chit că ei se simt bine aici printre vietnamezii care ne iubesc și mulți dintre ei au fost și prin România.

Așa că în hora încinsă spontan s-au aruncat cu multă dexteritate în acest joc popular  românesc și câțiva vietnamezi dornici de a-i bucura pe Români, cunoscându-le muzica și dansul.

Totuși o undă de tristețe m-a cuprins: lipsa mai multor Români de la această mare sărbătoare.

Sunt mulți Români care trăiesc în Hanoi de ani de zile și care nu au fost niciodată la Recepția anuală de adevărată sărbătoare a Zilei noastre Naționale.

Sunt mulți Români destul de stingheri, abia veniți în Hanoi și le-ar fi făcut bine o asemenea invitație.

Cred că dacă ar fi știut, ar fi venit și Românii din Saigon pentru o asemenea întâlnire.

Sunt destui Români în Vietnam.

Prea puțini la Sărbătoarea noastră Națională.

Aceasta și prin comparație cu sărbătoarea națională a R.S. Vietnam din România  unde era plină ochi de vietnamezii care muncesc sau trăiesc în România, veniți la sărbătoare lor națională, cu copiii lor.

Poate, în anii următori vor fi invitați mai mulți Români  la recepția Zilei noastre Naționale în Vietnam.

Sunt sigură că Românii s-ar bucura.

Sunt sigură că ar face bine României.

Sunt sigură că și străinii invitați – diplomați sau nu – ar schimba idei, ne-am face remarcați, s-ar înnoda relații benefice  ȘI  României.

 

De chiar 1 Decembrie 2018 a fost o încântare vizita la  Templul Literaturii din Hanoi.

Detaliile nu vor lipsi de la această lecție de istorie a bravului popor vietnamez.

Deocamdată câteva imagini

DSC06217DSC06228DSC06226DSC06232

 

 

 

Vietnam

20 octombrie – Ziua femeii vietnameze

Până la apariția unor însemnări (în pregătire) despre  Vietnam- Țara contrastelor – amintesc  despre ziua națională a femeii vietnameze sărbătorită în fiecare an pe 20 octombrie. Pentru că în Vietnam există o asemenea zi și cred că femeia vietnameză o merită cu prisosință, un link și câteva cuvinte.

https://m.facebook.com/1166042456861192/posts/1487179978080770/?notif_id=1540040509517557&notif_t=scheduled_post_published&ref=notif

Iata ce ni se spune, printre altele:

„Mình muốn chúc tất cả người phụ nữ Việt Nam xin đẹp, từ già đến trẻ, từ lớn đến bé, từ miền Bắc đến miền Nam, từ miền xuôi đến miền ngược, thật hạnh phúc, luôn vui vẻ, được yêu thương và có nhiều tiền để đi spa để trẻ mãi không già.

Chúc mừng ngày phụ nữ Việt Nam!”

„Eu vreau să urez tuturor frumoaselor femei din Vietnam, în vârstă și tinere, din Nord până în Sud, din toate colțurile țării: Fericire cu adevărat, întotdeauna bucurie și să fiți iubite, să aveți mulți bani și să vă duceți la saloane de spa – tinerețe veșnică!

La Mulți Ani de Ziua Femeii a Vietnamului!”

Într-un super market  din Hanoi răsuna pe cele două etaje melodia „Dragostea din tei” cu Dan Bălan. Asta, DA, surpriză.

Se întrerupea cântecul, se făceau niște anunțuri și iar răsuna magazinul de:

Ma-ia-hii
Ma-ia-huu
Ma-ia-hoo
Ma-ia-haa,  repetându-se  cu obstinație, minute în șir.

Ne-am bucurat de melodia românească,  fredonând chiar împreună cu vânzătoarele. 

La întrebarea noastră de ce nu ascultau melodia în varianta  vietnameză ni s-a spus râzând că le place mai mult cum cântă Dan Bălan …  No comment!

Iată ambele variante:

https://www.youtube.com/watch?v=JLURgcbtMEQ